The Wrestler (2008)

Dupa The Fountain (un film cu adevarat placut, daca n-ar fi avut that wooden touch; apropo, stiati ca 98% din efectele speciale de-acolo sunt CGI-free?), Aronofsky revine cu un film despre wrestling.

Spun "despre wrestling" pentru ca imi place sa cred ca Aronofsky a vazut B.F. inainte sa faca The Wrestler, si, cu un twist ironic, s-a decis sa faca acel wrestling movie de care vorbeste toata lumea.

Filmul e destul de direct, fara prea multe artificii, aproape cu o abordare de documentar, pe alocuri. E despre ratare in sensul propriu al cuvantului. Pentru mine e o continuare fireasca a penultimului lui film, Requiem for a dream, insa eliberat de artificiile cinematografice, de obsesia imaginii (desi cateva secvente au un discret rafinament al filmarilor), un film despre un om pentru care viata a insemnat ca el e tot timpul in centrul imaginii, si care nu poate merge mai departe altfel, chiar daca acum e doar "a piece of rotten meat".
Recommended.

9/10.