Twilight (2008) - sau cum sa ti-o tragi cu un vampir cocalar si sa fii trendy pentru ca faci asta

Un film foarte hyped, sau, cum bine zicea un amic, "un film cu vampiri cocalari". Caci ce poate excita mai mult pustoaicele de 15 ani (sau pe cele de 20 cu minte de 15) cu cont pe hi5 (chiar, Edward avea cont pe hi5?) decat un vampir care luceste a cristale Swarowski la lumina, cu freza emo-cocalar, cu super-puteri si care are o camera cu un super sistem audio unde-si aduce prietena?
Ce am remarcat cu stupefactie la Twilight e numarul de oh-uri si ah-uri pe care le pot scoate cei doi atunci cand sunt unul langa altul; e fenomenal cum dialogul unui film poate fi compus 9/10 din aceste doua interjectii, te-ntrebi de ce n-am ramas la filmul mut - ah, pentru ca nu puteam auzi cum geme micuta Bella Swan ca o vita in calduri.
Una peste alta, respect regizoarea care-a marcat istoria filmului cu asa ceva: e un film remarcabil si excitant de prost, servit ca o pastila magica pustoaicelor all around the globe. Catherine Hardwicke is a genius, an evil one: her movie sucks more than any vampire.

1.1/ 10 (pentru ca cifra 1 e insuficienta, merita doi de 1)

Cronos (1993)

Cronos e un thriller (catalogat chiar la horror) care e pentru mine foarte sus in topul fantasy-urilor mexicanului Guillermo del Toro.

Cu cel mai mare buget pe care il avusese vreodata pana in '93 un film mexican, Cronos se leaga de metafizica timpului si a imortalitatii, condimentata cu misterul esoterismului medieval, una din retetele cele mai reusite ale unui scenariu. Asta daca e facuta discret si cu gust, pentru ca altfel iti iese ori Codul lui Da Vinci, ori... Indiana Jones.

Tensionat exact atat cat trebuie ca sa te crispezi in fata ecranului asteptand cu sufletul la gura ceva ingrozitor, fara subterfugii facile si efecte de prost gust, cu o naturalete si o sinceritate a scenelor mai "horror", care nu te lasa sa ghicesti, ci ti se revela in fata in toata splendoarea lor dureroasa, mi se pare mai reusit decat aclamatul Laberinto del fauno, care minimizeaza trairea umana in fata efectului fantastic.

Din pacate spre final scenariul isi pierde forta, povestea se dilueaza, personajele devin si ele cam transparente. Ron Perlman, in prima lui colaborare cu del Toro, nu e atat de hardcore pe cat i-ar fi cerut rolul, dar are sarm, indiscutabil. Mi-a placut in schimb Federico Luppi, care a revenit in distributia lui del Toro in Espinazo del diablo si in Labirint.

7.9/10

Underworld: Rise of the Lycans (2009)

Trecand peste CGI-urile cu varcolaci cam prea dinamice uneori pentru gustul meu (Van Helsing anyone? Eu nu, multumesc) si peste vampirii in sofisticate toalete medievale, pot spune ca a treia parte din Underworld e destul de enjoyable.. pentru fanii black metal. Totul pare rupt dintr-o poveste de pe discurile de tinerete de la Cradle of Filth, de la povestea de iubire intunecata dintre un lycan si o vampirita pana la castelul gotic pana la refuz.
Desi filmul nu impresioneaza decat prin tonurile de negru omniprezente si chiar daca in realitate carismaticul lycan Lucian arata fix a pampalau (spre deosebire de aparitia fierce din film - aducandu-mi aminte de Ron Perlman in Outlander), filmul e OK pentru o seara de popcorn si guilty mindless fun.

Site-ul oficial (cu trailer la vedere) aici.
5.5/10
PS: Comentariile cu spoilers vor fi sterse de catre Zeeny (nu-i asa, darling?), pentru c-am adormit la el si vreau sa vad finalul :>

Let the right one in (2008)

A very tender movie despre copilarie si momentul acela in care simti ca-ti place fata care s-a mutat langa tine. Spre deosebire de Shiver (care mi-a placut, la anumite faze), unde tema vampirului e tratata destul de echivoc, aici lucrurile sunt spue destul de direct.

Filmat cu multa delicatete, desi are scene destul de violente (mi-a placut mult contrastul dintre apartamentul lui Eli, rece, auster, dezordonat, si apartamentul lui Oskar, si felul in care cade lumina in film in scenele spooky), imi confirma inca o data ca nordicii sunt maestri in ale cinematografiei.

Highly recommended.

9.5/10