Public Enemies (2009)

"Public Enemies" e un mix putin straniu, s-ar putea spune. Unii spun ca Michael Mann si-a pierdut agerimea regizorala, altii ca actorii sunt insuficient exploatati (mai ales Bale). Mie mi s-a parut ca Mann e pe val, facand o miscare curajoasa cu filmarile digitale in HD, which takes us to the main point: filmarile dau o perspectiva cu totul noua asupra unui gen exploatat frecvent de catre cineastii americani.
Prima reactie e amestecata: in mod clar nu e un film de popcorn, de vazut la Mall. As zice ca modernitatea tehnicii, in mod paradoxal, ajuta la crearea atmosferei de epoca, prin amanunte subtile, lumini atent studiate si niste unghiuri de filmare deloc hollywoodiene, dar extrem de rafinate. De fapt cred de aici dezamagirea unora ce critica filmul; "Public Enemies" reuseste sa fie epic fara sa fie hollywoodian, reuseste sa construiasca niste caractere credibile fara o poveste "in your face", reuseste sa ne arate imaginea unei Americi macinate de Marea Depresiune prin mici amanunte filmate elocvent. Un film curajos, studiat, foarte lucrat si in acelasi timp atipic si nu pentru toate gusturile, asa cum ar trebui sa indrazneasca sa fie mai multe filme mainstream. Un film pe care-mi doresc sa-l revad, pentru ca simt ca are mult de oferit si la a doua vizionare.
8.9/10 (pentru o oarecare lipsa de consistenta a personajelor secundare), but it would be rather a 9.

The Chaser

Ma asteptam la un thriller bine facut, dar am primit un thriller atipic, cu accente absurde de umor negru - sau poate nu era traducerea buna? :) . Mi-a placut si partea discreta de critica sociala, si mi-a placut destul de mult si felul in care a fost filmat, si faptul ca reuseste sa fie, totusi, extrem de sumbru. Overall a solid movie, care te poate scoate din blazarea acestei veri. Recommended.

8.5/10

The Other Woman (2006)

..sau La sconosciuta.

Now this was a real treat, pentru ca am vazut filmul la ora 3 dimineata si, cu pauze de tigara/suc/frecat menta l-am intins pana la 6. Cred ca una dintre cele mai misto senzatii e sa intinzi un film pana apar zorile.. si sa fie si un film bun.
Cred ca adevarata valoare a filmului consta in transpunerea fara cusur a psihozei si nesigurantei in plan vizual. Filmul are una dintre cele mai bune imagini pe care le-am vazut in ultima vreme, si e regizat impecabil. N-o sa intru in detalii in ce priveste povestea (desi va pot spune ca e extrem de dark - convingatoare sau nu, asta ramane sa decideti voi), insa The Unknown Woman are:
- cel mai inspaimantator villain de la Last King of Scotland incoace, jucat de Michele Placido;
- imagine atat de expresiva incat la un moment dat e greu sa urmaresti firul povestii;
- o coloana sonora misto de tot;
- pe Giuseppe Tornatore ca regizor (Malena, Nuovo Cinema Paradiso, si toate celelalte:P )

Singura problema e lipsa de veridicitate/firesc a scenariului si sfarsitul oarecum lacrimogen. Dar, fiind vorba de fictiune, putem trece cu vederea:)
8.9 /10

Guest blogging: Donnie Darko (2001)

Scris de Lolek

Frank, the hideous bunny rabbit, e el insusi toata povestea filmului, spusa analogic : chit ca vatuit intr-un cocon science-fiction ca-ntr-un costum urias de iepure jigarit care vrea sa te pacaleasca, sa te momeasca cu volute de voce sibilinica si sa te piarda pe drum in interpretari para-psiho-philosophy of time travel, tot sarmul si duiosia din “Donnie Darko” are about the sound and the fury in a teenager’s heart.

Desigur, nu numai in varianta de antinomie vulgarizanta cu linia fricii si a iubirii, desi filmul e tare ironic si-si transmite mesajul pe toate nivele cu care ai putea sa empatizezi : daca esti o uscaciune de institutoare usor de dus de nas de un wanna be guru pedofil cu fata cauciucata, o sa te iei de mana cu el, o sa-l adori si preaslavesti, lumea o sa fie ca o sarma de rufa prinsa in doua carlige, unul al fricii, al' rau, urat, bleah, altu' al iubirii, al sufletului care se deschide optimist si tembel inspre lume. Daca, din contra, incrancenarea profei docte de literatura te atrage, o sa stai batz cand ea citeste Graham Greene, povesti cu tineri si incendieri, ori, daca esti un familist average, iti trimiti frumusel puslamaua la hipnoza.

Toti interpreteaza adolescenta cu ambivalentele ei ca-ntr-o matrioska care se deschide lasand in centru tanarul debusolat, fascinant la modul facil si simptomatic-juvenil de teorii incarligate despre unde de circulatie a fluxului vital si variante alternative de existenta. Fidel pana la urma teoriilor multiversice pe filiera SF, finalul e cumva suflecat, premisele sunt date peste cap, raman pe aceleasi pozitii, numai ca puse cu sus-n jos, not only because this is a mad world, dar si pentru ca versiunile astea sunt prinse firesc in imensitatea intima a unei imaginatii scindate de adolescent.Un adolescent absolut comun pana la urma - tare, tare frumos.

9.7/10

The Three Burials of Melquiades Estrada (2005)

Imi inchipui ca e greu, ca actor, sa nu fii tentat de a prelua controlul asupra unui film si ca, in secret, acesta este visul oricarui actor ambitios si care aspira spre plurivalenta. Death to Smoochy, The Pledge, Confessions of a Dangerous Mind si mai putin reusitul (dupa parerea mea) Into the Wild (regizat deasemenea de Penn) ar fi cateva titluri pe care le-as putea da exemplu; filme ingrijit facute (The Pledge mi-a placut destul de mult, chiar), sustinute de scenarii bune.

The Three Burials e tot pe-acolo: insa ce mi-a placut e realismul imaginilor care prezinta o poveste destul de putin verosimila, cu trimiteri discrete spre probleme sociale de granita (granita Mexicului cat si granitele normalitatii), una dintre acele povesti stranii despre prietenie si promisiuni care merg dincolo de limita normalului, despre alienare si umanitate.
Desi filmul e destul de sumbru ca ton, exista momente fun in cele mai negre situatii, and the end is quite moving.

Highly recommended (dar nu pentru cei cu stomac slab).

8.9/10

The dog's priceless moments: Porn airs during Super Bowl

Stirea e aici. Mie, personal, mi-a adus aminte de Fight Club . Se pare ca si cei de la Comcast au un Tyler Durden al lor.

The dog recommends

- Fido, because alternative-sixties-dystopia is oh so fun.
- You kill me, because Ben Kingsley as an alcoholic owns :)
- Eastern Promises, because Cronenberg rules.