Dupa Coraline (care nu mi-a placut - primul meu gand a fost ca, daca-l compari cu Corpse Bride, nu ramane nimic) si Wolverine (care e misto vizual, dar cam lalait, cam prea plin de muschii lui Hugh si are o poveste extrem de subtire) am ajuns acasa si, pentru o seara relaxanta, am pus Crank 2, stiind de la primul Crank ca un film de actiune absolut over-the-top nu are cum sa dezamageasca. Si nu m-am inselat; haideti sa va spun cum stau lucrurile. Daca nu ati vazut primul Crank, nu are rost sa discutam. Daca l-ati vazut, ei bine.. al doilea e chiar mai meserias. Singura chestie naspa ar fi ca ritmul e cumva mai scazut ca in primul. Insa..Chev Chelios e luat ca un gunoi cu lopata de zapada de pe strada, secventele de actiune care frizeaza absurdul sunt cam cate doua pe secunda, avem si o secventa cu sex in public, cafteala la greu, lots of nudity and swearing. All in all, un film cam pentru baieti, recomandat doar daca aveti chef de ceva haios si cheap. Sigur veti exclama la final: FUCK YOU, CHELIOS!
Regizorul si scenaristul filmului Banlieue 13, Morel si Besson, si-au reunit iar fortele intr-un thriller de actiune in care nu stiu cum naiba l-au cooptat pe Liam Neeson in rolul caftangiului top secret care face praf cu o singura mana mafia albaneza din Paris, cu piciorul stang bate si politia franceza, iar cu mana ramasa libera isi imbratiseaza protector familia.
Taken e un film care poate intra pe un loc decent in topul realizarilor cinematografice cu cele mai multe oase rupte, pumni in gura, explozii degeaba si altele din arsenalul filmelor de actiune. On a killing spree, Mr. Neeson face, ca orice american la Paris care se respecta, haos.
Desi incearca sa sensibilizeze privitorul cu pretextul traficului de femei si al retelei de prostituate fara voie, ne-axandu-se decat secundar pe asta, nu ramane decat un film de actiune (acceptabil) dar destul de plictisitor si nefericit de previzibil. Daca vreti un film bun despre cum se alimenteaza industria curvelor in Europa, va recomand Lilya 4-ever.
Mi-a placut seria X-Men, lucru la care nu m-as fi asteptat de la mine, dat fiind ca nu prea ma-nnebunesc nici dupa superheroes, nici dupa comic-based movies. Sunt pe jumatate convinsa ca a fost din cauza lui Hugh Jackman, a personal soft spot :)
Revenind la Wolverine, este un prequel la Heroes... erm... la X-Men, the bildungsroman of Logan, si prin fata ni se perinda viata micutului viitor mutant incremenit la niste frumosi ani late 30s. Dragut, romantic, aventuros, misterios, un pic de love story, un pic de hate story, un pic mai mult de fapt, pentru ca da, Wolverine on a killing spree e miscat de motorul razbunarii.
No more spoilers, e un film OK, efecte foarte faine, dar daca tot vorbim de the origins, mi-ar fi placut ca inceputul vietii viitorului Wolverine sa fie mai putin pe FFW. Nimic mai thrill-giving decat misterul SF plasat intr-o societate ermetica a secolului 19, cu teama, teroarea, panica, vanatoarea de vrajitoare... eh, n-avem de-astea.
Totul se intampla mai degraba la 15 minute distanta inapoi in timp de primul X-Men, astfel incat perspectiva e tot batalia titanilor, fara public, in loc de prostratia micilor sateni uitandu-se la lupta de deasupra... ma rog, aveam eu o perspectiva mai indepartat romantic-apocaliptica despre cum ar fi fost originile lui Wolverine... Damn computer games. Probabil e si o reminiscenta de la Highlander, cu care l-am comparat fara sa vreau.
It's that time of the month again: popcorn movie! Fara popcoarne adevarate, dar cu chef de actiune, am ales Leon de Besson cu o trena de actori cu poza la panoul de onoare: Jean Reno, Danny Aiello, Gary Oldman si Natalie Portman, pe vremea aia avand doar 12 ani.
Cum ma plictisesem deja in vreo 20 de minute de partea cu bad cop flick si good bad guy, am incercat sa urmaresc mai degraba motivele pentru care Leon e in top 35 al celor mai apreciate filme pe imdb.
In primul rand Reno, Portman si Oldman au niste personaje extrem de simpatice, care in ciuda faptului ca sunt alese din catalogul de sabloane, sunt suficient de bine modelate ca sa fie credibile si highly likable: - asasinul platit, naiv, ascet si sentimental, with a broken heart si o planta de apartament - micuta orfana infractoare cu accese de lolita decenta si o pasiune pentru role-playing games - the bad cop, coleric in sinea lui serpeasca, dar cu niste momente de placiditate sincera care m-au daramat de ras.
In al doilea rand... cred ca totusi nu e nimic in al doilea rand. Povestea e subtirica, tot filmul mediocru at its best, actiunea OK, dar cu mici naivitati caracteristice filmelor de actiune in care intra si un pic de corazon, finalul jos in orizontul de asteptare. Marele lui plus raman deci actorii si personajele, care merita niste locuri speciale in dictionarul de caractere.
Cred ca ultimul rol mare al lui Banderas a fost Puss in Boots. Eu m-as mandri cu el si m-as retrage in glorie. Dar nuu... pana la Shrek 4 trebuie sa ne aducem aminte de the latin lover, acum intr-o noua prezentare de bad boy with a charming twist and acting oh-so-bad.
- Ca e cu Banderas? Am eliminat mai sus posibilitatea asta. - Ca e cu Morgan Freeman? E o scuza buna (a mea asta a fost), dar nu suficienta. Mr. Freeman incepe sa joace in niste filme tare proaste lately si pe acelasi tipic de roluri. Remember Wanted? - Ca e cu Marcel Iures? Si asta e o scuza buna, dar nu-l vezi decat intr-un biet post secundar, unde joaca rolul unui... rus! evident.
Regizoarea este o doamna (Mimi Leder) care pare sa fi pus mana pe niste bani de productie (serialele tv se platesc bine, banuiesc) si pe multe casete cu heist movies si s-a gandit ca daca face un conspect dupa toate, i-o iesi ceva bun din asta (stiti cum se zice, daca iei dintr-o singura sursa, e plagiat, daca iei din mai multe, e documentare).
Ei bine, nu. Faceti-va un bine. Skip this one. Nu merita in a million years.
Mai tineti minte caricatura dinainte de 1989, parca era a lui Mihai Stanescu, in care era vorba de anul 2050 si pe ecrane rula Rocky 567 ? Cam asa m-am simtit si eu in aceste 75 de minute, in care Rambo, imbatranit si retras in Thailanda, este un pasnic vanator de cobre, pana cand este miscat de fervoarea religioasa a unei secte din ... US si accepta sa ii conduca cu barca pana in Burma. In Burma, dupa cum se stie, este razboi de cateva zeci de ani, cu junta militara care omoara cam tot ce sta in cale. Restul filmului banuiesc ca este clar.
Nici nu stiu sigur de ce m-am uitat la acest film. Poate in virtutea inertiei, poate o nostalgie mi-a luat mintile (temporar sper, insa) si m-a readus in vremea copilariei, in care procopsiti cu un proaspat video, ai mei faceau rost de casete care mai de care mai ciudate - va mai aduceti aminte de celebrele filme cu Chuck Norris ?
Stallone joaca identic in acest film cu alti Stalloni din celelalte Rambo-uri. Singurul lucru notabil a fost ca nu am mai observat acel tic al lui, care ii deforma buza in jos atunci cand vorbea. Era semnul lui distinct si mi-am simtit violat spatiul stallonian din cerebel. Noul Rambo are inca cosmaruri cu fostul lui sef, poate alerga prin padure mai repede decat potarnichile si are aceeasi dexteritate de a trage cu arcul si cu pusca de parca nu ar fi renuntat la acest sport de cativa zeci de ani buni. Nu-i bai, ca si ultimul Indiana Jones este la fel de sprintar, iar filmul la fel de insipid. Dar pana la urma, ce te poti astepta de la actiune de dragul actiunii ?
Oh my God, how lame can you get ? Clive Owen, actor pentru care aveam tot respectul (Sin City, Closer, chiar daca Children of men mi s-a parut mega-tampeu) joaca in acest thriller de actiune, in care personajul lui devine pe rand Mr. Smith, Rambo, Terminator, Robocop, totul terminand cu un orgasm rasunator intr-un tanc. La cat de mult luat la misto rezisti ? La foarte mult, daca ai un acut simt autocritic. La cat de mult luat la misto ai rezista ? La foarte putin, daca e sa fie cu optiune deschisa. Si totusi, Clive se pare ca insista in acest film sa omoare unul dupa altul, mai mai ca in Biciul fermecat de pe vremea bunicii, cand stateam in cinematograful din Covasna si ma uitam la filme cu ninja. Ca o ironie a sortii, acum sunt intr-o tara in care toate femeile arata ca ninjele :D
Recomandare: lasati DVD / CD -ul in cutie si faceti-l cadou sefului, sa isi destinda neuronul.
Filmele despre evadari din inchisori - un subiect inepuizabil. Mereu vor gasi un alt plan, o alta inchisoare, o alta drama afara.
Pe The Escapist l-as fi catalogat la "mild spre low" action rush, pentru ca povestea e subtire, intriga usoara, evadarea banala. Nu te poti opri sa te gandesti la Shawshank Redemption, Prison Break, Cool Hand Luke, iar daca te plictisesti foarte tare, chiar si la O Brother. Si iti mai amintesti si de Oz si te gandesti "ce prison for sissies mai e si asta"?
Iar firul narativ, alternand cu flashbackuri, e agasant ca o partida de sex pe care o intrerupi la 5 minute ca sa mai vezi o reclama. Adrenaline rush down the drain.
Finalul insa saves the day. No spoilers, dar sunt asa de rare filmele care in secunda cand se termina iti deruleaza toata banda inapoi, incat trebuie sa ma extaziez in fata acelui tertip narativ (the writer as The Trickster) de a te face sa vomiti povestea ca sa intelegi ce ai mancat.
Cu un titlu total nerelevant, Wanted este o hilara combinatie de Matrix, roman de Dan Brown si... [insert here action movie cu Angelina Jolie]. Ah, si Bend it like Beckham, dar nu va spun de ce :D
Pe scurt: Morgan Freeman are un personaj al carui rol metaforic de baza ar fi Father Time, tesand soarta individului, si mai ca m-as duce cu comparatia pana la Satanic Verses (scriptura cu vorbe otravite, ferite de ochiul neinitiatului), dar ar insemna sa-i aduc o conotatie de 10 ori mai profunda decat are, de fapt.
Ce mai avem hilar? Ah, da, pe bend it like Beckham, what's his face... James McAvoy. (offtopic - hm, l-am vazut in Atonement? Ah, da, si faunul din Narnia! :-), prins intr-un cubicle corporatist pana cand i se revela faptul ca este zee one (yes, yes, Neo material).
Si incepe bildungsroman-ul, povestea devenirii eroului nostru, cu clasicele scene de training dur (facut de "GI mercenary Jane" Angelina Jolie) si momente de disperare ca nu poate sa se ridice la nivelul asteptarilor. Blah. Been there, seen that.
La sfarsit filmul are un twist care ii ridica nitel ratingul (pana acum era la 4), iar finalul este absolut rizibil, cu o filmare destul de reusita in sine, dar e de comic book. Bend it in a circle (nu va spun ce, e simpatic de vazut). Bring popcorn.
6/10 pentru ca apare Angelina goala (jeez, am inceput sa vorbesc ca Rin Tin Tin) si pentru action scenes faine de tot.
Nu-l mai vazusem pe Nicholas Cage de la (eww) Next si imi lipsea morga lui cea zen. N-am facut cea mai buna alegere, dar in fond, si Tarantino a dat-o in bara cu Hell Ride.
Ghost Rider nu prea e genul meu, nici ca film facut dupa comics, nici ca actiune in general - thriller cu scheleti apocaliptici si motoare? C'mon, unde se termina kitchul?
Culmea e ca mi-a placut. Cred ca din cauza efectelor speciale reusite, a motorului si a lui Cage, pentru ca scheletul iadului care infuleca spiritele raului la cina si ii dojeneste parinteste pe politisti frizeaza parodia. Ah, si Eva Mendez sucks (you wish, dar in a bad way).
Eeek. Alt rip off. Americanii iau prea in serios zicala conform careia daca furi dintr-un singur loc este plagiat, daca furi din mai multe - cercetare.
Eagle Eye e un film clasic de urmarire si instructiuni prin telefon. Nu clasic prin valoare, ci clasic prin puterea obisnuintei.
La fel este si laitmotivul terorii ochiuluiui atoatevazator al unui Big Brother cibernetic si al unei A.I. sarite de pe fix. Imi aminteste de episoadele din Dexter's Lab in care i-o lua razna computadorul.
Si apropo de parodii, pana spre sfarsitul filmului am sperat/asteptat ca entitatea care juca pe degete soarta maretei natiuni americane sa fie... o pereche de soricei albi.
Subiect prost, dar actiune binisor filmata. Dupa jumate mi s-a anihilat senzatia de "inca o ora pierduta" si actiunea chiar m-a prins.
Finalul e clasic de stupid si el si regret ca l-au pus pe Shia LaBoeuf (pana si numele e rizibil) in rolul principal. Generatia veche de action stars tip Bruce, Sly & Arnie are ca urmasi numai pusti impuberi fara prestanta.
5/10
Rin Tin Tin says:
Daca tot faci greseala s-ajungi la Tropic Thunder si Hancock la cinema (primul fiind o comedie tembela si isterica - la propriu, comparabila cu filmele infecte ale lui Rob Schneider, cu un twist asa-zis smart de poveste in poveste, al doilea fiind un film care putea fi fun - incepand chiar bine - daca nu s-ar fi transformat intr-o poveste moralizator-dulceaga, in loc sa lase ze super-hero sa fie betiv si mizantrop pana la capat), poti foarte usor s-ajungi la Eagle Eye.
Shia e pe val, Disturbia a fost decent ca film de popcorn, insa cei ce au mai vazut filme de D.J. Caruso (Salton Sea) ar fi trebuit sa aiba o vaga banuiala despre ce se va intampla.
Filmul e atat de plin de plot holes, incat si pentru un film de actiune mind-numbing e deranjant. De la computere ganditoare care scriu pe terminalul metroului "Jump, Shia, jump!", pana la calatorii in cala avionului full of self-injected drugs care incetinesc bataile inimii.
I mean, e cam nasol cand te gandesti ca sunt oameni carora le place Eagle Eye cu adevarat. E cumva un sentiment de discomfort, stiind ca platesti taxe alaturi de oamenii aia. Ca merg pe strada pe langa tine. Ca-ti duc gunoiul. Ca te servesc la restaurant. Desi pana si unii cocalari au exclamat: "Hai ma, las-o-ncolo.."
PS: Urmatorul pe lista e Max Payne. Doamne apara-ma.
Am sa fiu generoasa. Daca treci peste toate cliseele (chiar nu mai are nimeni pic de imaginatie?!) de societate post apocaliptica, imaculata conceptie, robotic A.I. si Die Hard (dar mori odata!), Babylon A.D. are cateva scene de actiune reusite. Vreo... hmmm... una.
Problema e ca nu poti sa treci peste astea, pentru ca lor li se adauga un Vin Diesel care joaca atat de prost incat ma astept sa il vad in curand cazand definitiv la pamant in vreun rol de tipul tough guy meets spoiled brat (vezi exemplele jalnice ale lui Hulk Hogan, The Rock samd).
Mai pune scenariul pueril, numarul de morti/minut si finalul atat de comic, ca e ridicol (sau invers), si va da...
Desi stiam ca Hell Ride e regizat de Larry Bishop, ratasem initial partea cu "Tarantino presents" si in primele 5-10 minute as fi jurat ca vad amprenta lui in stilul de filmare, in umorul sec, in stilul caracteristic al genericului de inceput si chiar in alegerea coloanei sonore.
Pana la sfarsit (pe care ti-l doresti destul de repede) te convingi ca influenta lui Tarantino in filmul lui Bishop (sau inspiratia lui Bishop din opera lui Quentin) e doar o spoiala.
Hell Ride este pur si simplu un western tip vendetta prost, cu bikeri, pistoale si muieri de decor. Jocul e prost (desi Michael Madsen aduce un plus de valoare), scenariul e slab si plicticos.
Are un pic de cojones la capitolul blood scenes, infatisate in acel stil frust si sec tarantinesc, are o coloana sonora bunicica, vreo 3 scene filmate bine si original, dar nimic mai mult. Nici macar chopperele alea misto nu sunt scoase in valoare. Iar Bishop in rolul principal e... trist.
Filmul no. 3 din acest weekend a fost ceva mai bine. Inca in popcorn mood, m-am instalat mai bine asteptandu-ma ca sweet Robert Downey Jr. sa ma dezamageasca ca si Fraser in Mumia 3.
Ei bine, nu. Frumos lucrat pe sub tricou, amuzant, cu o delicioasa linie noua a barbii, RDj e de-a dreptul sexy.
Filmul e lucratura clasica tip superhero: good guy cu procese de constiinta face pe grozavul dezvoltand o frumoasa potentiala relatie cu Lois Lane loiala asistenta cu viitor de sidekick, apparently good guy turns bad... blah blah, Iron man saves the day. Prevad un viitor luminos sequelurilor.
Efecte tehnico-robotico SF foarte misto. Si am zis ca Downey are o barba noua to match patratelele de pe burta?
Mare dezamagire. Brendan Fraser s-a inmuiat si a facut flabby cheeks, au schimbat-o pe Rachel Weisz cu o gulie si in distributie a intervenit, ca si la Indiana Jones, urmasul minune, calcand cu glorie pe urmele lui ta'su.
Exact ca la sequelul Indiana - aceleasi gaguri expirate, acelasi sablon transparent de intriga si actiune. Ceva efecte speciale si.... Jet Li, care o sa devina un fel de Jackie Chan cu ceva mai multa demnitate elegant sifonata sub riduri. Astept sa il vad intr-un film cu Bruce Willis sau cu Schwartzy, pentru declinul final.
Mummy 3 nici macar nu mai e amuzant. Jalnic e un cuvant mai bun.
Se vede ca vara e pe sfarsite. N-am mai vazut 5 filme intr-un weekend de vreo 2 luni. Si am recuperat cu... popcorn movies.
Fiind a sucker for adventure, puzzles & riddles, imi plac filmele tip Indiana Jones, desi sunt toate cam la fel. Teoretic, seen one, seen'em all, dar sunt distractive pentru Ciresarul wannabe din mine.
Mr. Ford si-a pierdut putin din sarm, sper ca Shia LaBeouf nu va deveni urmatorul Indy si ma bucur ca natia americana e acum convinsa ca la Roswell au picat extraterestri din cristal. Cel mai probabil responsabili si pentru construirea piramidelor si a desenelor Nazca. Nici un secret nu scapa de nasul de copoi al lui Indy.
Nici pe departe atat de spectaculos si impresionant precum Crouching Tiger Hidden Dragon, nici atat de ucigator de romantic precum House of Flying Daggers, dar nici hilar de ridicol precum Kung Pow, The Forbidden Kingdom e un film cu cafteala martiala (daca inca nu s-a prins cineva din comparatii, duh) destul de entertaining.
Ce iese din combinatia Jet Li un pic grasun si trecut (de 45 de ani) si Jackie Chan cel evergreen? O comedioara chino-americana care nu e nici cal, nici magar, nici iapa. Adica nu e nimic din filmele enumerate mai sus, luate aici ca etalon al genurilor martial... martial, martial de corazon si martial ... "mai bine ma uitam la porn".
Genul de quest si bildungsfilm in care eroul isi cauta sinele si visul, mi-ar fi placut mai mult daca junele principal nu ar fi fost american. Corcirea asta fortata a occidentului pe gatul si fundul estului e cam fumata... de la Karate Kid incoace.
Remake al unui film din '71, Andromeda Strain works nicely ca una bucata SF pentru duminica dupa-amiaza. Plecand de la premisa "invasive aliens", incepe bine, are ritm alert, si, la inceput, nu vezi toate gaurile din scenariu. Dupa aceea, incepi sa te intrebi.. Oare de ce se-ntampla asa, si nu asa? Oare de ce cad bucati dintr-o baza super-secure pe casa liftului, si de ce personajul cade prin tavan, cand totul era super-blindat?
Nevertheless, filmul e enjoyable as a (forgettable) popcorn flick.
Am vazut Street Kings intr-o seara, cu geamul deschis, cu zgomotele sporadice ale noptii intrand in casa, intr-o capitala din Europa, care, desi foarte cosmopolita si eleganta, poarta din plin stigmatul Mafiei. Voiam un film bun de actiune, care sa livreze exact ce-aveam nevoie: o seara relaxata si un somn bun dupa. Ei bine, n-a fost chiar asa. Nu ca n-as fi dormit bine: insa am terminat filmul cu senzatia aceea de vaga iritare, cand te simti putin pacalit. I mean, i like it cheap, dar imi place ca filmul sa-si asume asta, sa existe putin self-consciousness, sa nu incerce sa ia spectatorul de prost. Una peste alta, classic story despre politistii corupti si politistul singuratic, cu probleme, a bastard himself, care reuseste sa se bata cu pericolele strazii si cu coruptia departamentului in care lucreaza, fighting fire with fire. Lucrurile stand asa, imi puteti explica.. de ce la final il transforma regizorul (aproape) intr-un super-erou? For fuck's sake, unde e nervul lui Scorsese, unde ticalosii erau ticalosi, where's da flavor, where's da savor? Parca mai demult, cand se lucra dupa retseta, se adaugau si condimentele necesare. Acum trebuie adaugata multa corectitudine. Sa nu fiu gresit inteles, filmul e violent, ba chiar foarte dur pe alocuri (un cadru cu o impuscatura in figura care mutileaza pe saracul chink, etc.), insa la final concluzia e "profund moralizatoare". De ce sa pacalim spectatorul, cand am afirmat sus si tare la inceput c-avem de-a face cu niste ticalosi? Macar de-asta il respect pe Oliver Stone: a facut "U Turn", un film cu jerks de la un cap la altul. Fara personaj pozitiv. Fara compromisuri. Probabil trebuie talent si pentru asta. Si coaie.
Eek. A cata poveste despre virusi letali, carantine si supravietuitori care dezvolta societati postapocaliptice? Prima pe anul asta in orice caz.
Inmuiat in 28 days later,28 weeks later si alte filme de gen, din care seria Mad Max ocupa un loc principal ca inspiratie a comunitatii vesele punk apocaliptice, Doomsday este o carpeala absolut neoriginala care nici macar nu are meritul sa te tina pe marginea scaunului.
Jalnic de previzibil, cu un personaj principal feminin rizibil (genul de GI Jane cu o atitudine tip van Damme, personaj prost cu o abordare actoriceasca asijderea), filmul incearca sa compenseze rip off-ul cu o cantitate impresionanta de sange. Inclusiv de iepuras in floarea varstei.
Actiunea se desfasoara intr-un alai exploziv de capete taiate, membre zburand, oameni parliti, mancati, calcati, zdrobiti, presarate de urletele grupului de supravietuitori, care dezvolta in mod natural o pasiune pentru lanturi, lenjerie neagra si creste punk. M-am asteptat sincer sa o vad pe Tina Turner tinand un mic recital la un moment dat.
Un alt moment in care incepi sa cauti sursa de inspiratie este tabara cealalta, condusa de un Malcom McDowell care a uitat cariera promitatoare de acum 30 de ani, si construita pe principii medievale. Nimic mai "credibil" in Marea Britanie a anului 2035 decat un pazitor de castel numit Telemon, calare pe cal alb si in armura de secol 15. Poate doar momentul turnirului, o combinatie caraghioasa intre Mad Max si Gladiatorul.
Daca ar fi avut macar bunul simt sa fie o parodie autentica, poate ar fi fost oarecum distractiv. Altfel, se prezinta ca un plagiat neindemanatic si plictisitor, cu pretentii de thriller.
5/10
Astept feedback: ce alte filme ati regasit in Doomsday?
Dupa Coraline (care nu mi-a placut - primul meu gand a fost ca, daca-l compari cu Corpse Bride, nu ramane nimic) si Wolverine (care e misto vizual, dar cam lalait, cam prea plin de muschii lui Hugh si are o poveste extrem de subtire) am ajuns acasa si, pentru o seara relaxanta, am pus Crank 2, stiind de la primul Crank ca un film de actiune absolut over-the-top nu are cum sa dezamageasca. Si nu m-am inselat; haideti sa va spun cum stau lucrurile. Daca nu ati vazut primul Crank, nu are rost sa discutam. Daca l-ati vazut, ei bine.. al doilea e chiar mai meserias. Singura chestie naspa ar fi ca ritmul e cumva mai scazut ca in primul. Insa..Chev Chelios e luat ca un gunoi cu lopata de zapada de pe strada, secventele de actiune care frizeaza absurdul sunt cam cate doua pe secunda, avem si o secventa cu sex in public, cafteala la greu, lots of nudity and swearing.
Posts
