Dead Snow (2009)

Wow! M-am oprit la faza in care unul dintre personaje atarna de un intestin de zombie nazist peste marginea unei prapastii, luptandu-se cu un alt zombie (nazist, bineinteles). Campy si over-the-top, Død snø are nordic teenagers, multa zapada, dead(sic!) frozen zombies who come to life.. e imposibil sa nu-ti placa (mi-as fi dorit sa fie si ceva referire la incalzirea globala, care aduce zombies la viata - ar fi fost tare de tot). Face parte din seria de winter horror movies extrem de enjoyable, alaturi de Cold Prey si The Last Winter.

Recommended.

6.66/10 (as vrea sa fac o zvastika din numere ca nota, dar nu merge :-( )

The Happiness of the Katakuris (2001)

Katakurii se pot gasi in zonele muntoase ale Japoniei, sunt inruditi de departe cu specia cantareata von Trapp si le place sa traiasca in grupuri, avand un simt puternic al valorilor familiale.

Isi petrec mare parte din timp facand curat in barlog si asteptand musafiri. Ca intermezzo, canta si danseaza mai ceva ca Heidi pe campii, iar ocazional... sapa.


Remake indepartat dupa The Quiet Family (1998), al coreanului Kim Ji-woon, The Happiness of the Katakuris e o comedie horror de Takashi Miike, care isi trage seva din momentele parodice de musical, fara de care n-ar fi mare scofala de film: afacere de familie lovita de ghinioane peste ghinioane, cu personaje din repertoarul clasic: mama casnica si iubitoare, tata antreprenorial dar putin naiv, fiu cu cazier dar cu o inima mare, fiica la vanatoare de sot, s.a.m.d.

Viata cea "fericita" a Katakurilor este deci o comedie neagra cu niste momente de musical dansant absolut ingrozitoare, la care m-am trezit ca rad de una singura prin casa (si rad si acum, de fapt) - highly enjoyable, macabra si pop-culture oriented in stil parodic si usor suprarealist (momente de karaoke, super eroi, vulcani, eclipse de soare, regina Elisabeta, Sunetul muzicii si rice noodles).

7.8/10

Merita sa vedeti trailerul, surprinde foarte bine esenta fericirii:

Sauna (2008)

La granita dintre horror clasic si ghost story, Sauna e putin lipsit de miza. Un film cu un scenariu interesant, desi inconsistent, si cu multe scene bune, Sauna e un horror without the thrills, cu mult lirism atunci cand nu e cazul si cu un regizor oarecum mediocru.

Good points: oboseala personajelor si scena din final, imaginea, the blend of history drama and horror.
Bad points: the rest.

5.9 /10

Stuck (2008)

"Ever hade one of those days?" . Cred ca tagline-ul de pe posterul filmului exprima perfect nu atat starea de spirit a personajelor, ci, in mod subversiv, senzatia indusa privitorului. Un micut film (1h25, actiunea se petrece, practic, intr-un week-end, premizele par ireale, dar filmul ilustreaza un caz real) catartic, facut cu foarte mult nerv, ce induce disconfort, revolta, si nu are cum sa-ti ramana indiferent. Comedie a ghinioanelor pe banda rulanta, teatru al cruzimii, o poveste urbana intunecata perfect spusa si jucata (ca si precedentul film al lui Stuart Gordon, Edmond).Trashy si plin de umor al stereotipurilor, Stuck delivers 100%.

PS: Stephen Rea e absolut fabulos:)
Aproape 9/10

End of the Line (2006)

Un horror destul de fresh, bine jucat si surprinzator de bine realizat pentru bugetul low. Cu un final twist destul de criptic (scenariul e cam dumb pe alocuri), merita citite si comentariile de pe IMDb, despre cum inceputul ar fi cumva situat mult dupa evenimentele din film, in plan temporal. Eu, cel putin, eram prea adormit pentru a sesiza asta, so I took it like a straightforward story.

6.7 / 10

Singapore Sling (1990)

When I was shooting "Singapore Sling", I was under the impression that I was making a comedy with some elements of Ancient Greek Tragedy. Later on, when some critics characterized it as "one of the most disturbing films of all times", I started to feel that something was wrong with me. Then, when British censors banned it, I realized that, after all, something must be wrong with all of us.
(Nikos Nikolaidis, /quote)

Singapore Sling e o comedie horror porn "noir" (de fapt neo-noir) relaxata, in ciuda elementelor suprarealiste si a personajelor freudiene.

Tot spectacolul e un joc erotic by the book: duo criminal incestuos si lesbian, pasionat de role playing si construit pe tipicul "the mad woman in the attic", devine apoi trio cu reminiscente de La Grande Bouffe si de tragedie greaca, in falduri de dantele si cu decor BDSM.

Imaginea e clasic noir, poate putin cam lustruita, dar extrem amuzanta si plina de detalii delicate sau scarboase (pe forumul imdb, cel mai delicios comentariu a fost "My God... ::faintly::... was that a kiwi?"). Yes it was. Se numeste food play ;-)

8/10

Taxidermia (2006)

"I remember you like fucked up movies", mi l-a recomandat ranjind un prieten. Si, cu o senzatie de crispare viscerala pentru ca ma asteptam la altceva, am vazut Taxidermia, o comedie ungureasca neagra si cam horror.

Calitati principale: dezgustator, fantastic, caricatural, erotic, est-european, grotesc, scarbos, feeric, sick but highly enjoyable.

Este povestea a trei generatii,
- bunicul, scos parca din cimiliturile populare cu Tandala, ejaculeaza flacari si are o slabiciune pentru o purcica
- fiul, erou comunist al fabricii de conserve, campion la mancat si ingrasat
- nepotul, starpitura degenerata, da titlul filmului cu o poveste grotesca si sublima.

Man is the pie that bakes and eats himself, cum spunea Alasdair Gray in Lanark, una din distopiile mele preferate (pe care daca o gasiti undeva, puteti sa mi-o faceti cadou and I shall love you and hug you and...)

Pe langa povestea absolut fascinanta, adaugam cinematografia atenta a lui Gyorgy Palfi, cu niste filmari si unghiuri senzationale, desi poate cam old-school.

9/10

Splinter (2008)

Se spune ca filmele horror trebuie sa fie proaste by default, un exercitiu in prost-gust. Eu cred ca orice exercitiu poate fi facut cu stil, dar in ce priveste filmul nostru, e discutabil. Some praise it, some hate it, unii spun ca vine cu un monstru foarte original, altii spun ca e disappointing. Eu, ca un privitor part-time de filme, ma gasesc pe undeva pe la mijloc, as zice ca e an enjoyable forgettable horror flick. Spre deosebire de Eden Lake, care te pacaleste cu succes (daca te distantezi emotional de personaje si nu pui botu' la starea lor de fericire ramane fix pix din el), Splinter e onest, e un horror facut dupa reteta, si facut bine; cel putin am ras.

5.9 / 10

PS: As mentiona pe Shea Whigham, compelling in rolul personajului negativ uman :)

MPD Psycho (Multiple Personality Detective) (2000)

Multiple Personality Detective Psycho, Kazuhiko Amamiya Returns este o miniserie TV facuta de Takashi Miike intr-un stil complet bolnav.

E vorba de un thriller/horror SF cu un ucigas in serie si o viziune distopica a unei rase de oameni mutati din genele unui cantaret terorist, Lucy Monostone. Si un detectiv care este 3 oameni intr-unul. Sau poate 4?

Sa zicem ca povestea e atat de aiurita incat n-are nici un rost sa o detaliez. Brodeaza pe cliseele clasice japoneze ale mortii care vine pe telefon, crimelor abundand de sange si scenelor macabre, presarate cu momente de slapstick comedy (in japoneza - delicios) cu doi politisti tembeli.

Filmarile in schimb sunt excelente. Pe langa efectele speciale dubioase si incredibil de brute, de genul ploii electrice care cade continuu, Miike joaca pe degete camera, luminile si umbrele in cele mai imposibile unghiuri.

Bomboana de pe coliva, pe care o pasez cu drag, sa ii bantuie si pe altii, este coloana sonora, mai precis cantecul Strange New World, a fictivului Lucy Monostone:




7/10 pentru ca in afara de fascinatia imaginii si a muzicii, povestea in sine e way too fucked up.

Tetsuo - The iron man (1989)

Daca Bunuel ar fi fost pe jumatate la fel de suprarealist in Cainele andaluz ca Tsukamoto in Tetsuo, probabil ca ar fi fost inchis pentru atac la pudoare si batut cu pietre.

Pentru Omul de fier Tetsuo iti trebuie stomac si rabdare. E un horror de arta (aproape) mut, alb negru, japonez si foarte distopic. Strica ziua garantat. Si totusi e fascinant ca un cosmar.

Foarte vizionar si indraznet, tot filmul este un iures de imagini terifiante si extrem de grafice cu metamorfoza unui tip intr-un hibrid umano-mecanic.

Greu de dus pana la capat din cauza lipsei unui fir narativ, iar greutatea imaginilor mute de cuvinte, dar pline de urlet, devine insuportabila.

7/10

The Happening

De multe ori, citind pe IMDb comentariile userilor (da, mai fac asta, pentru ca unii chiar au un punct articulat de vedere), ma enervau cei care spuneau "imi doresc banii de bilet inapoi". Mi se pareau carcotasi si prea vehementi. N-am crezut ca voi zice asa ceva vreodata. Dar la sfarsitul filmului am zis-o.
Mie-mi place filmul, am o atractie aparte spre aceasta arta-non-arta hibrida, cu multi vectori valorici (de la regie la imagine, de la muzica la machiaj, etc.). Imi place si Shyamalan (chiar, l-a vazut cineva in film? stiam ca, precum Hitchcock, are mania cameo-urilor), oricat de controversat ar fi (I really enjoyed The Village). Am vazut la el talent (desi Lady in the water a fost un semn prevestitor ca nu prea-i asa, dar macar l-a avut pe Giamatti). Insa incep sa cred ca m-am inselat.

Imi vine sa-njur si acum. Ultima data cand am simtit asta a fost la V from Vendetta. Efectiv aveam impresia ca-s luat de prost. Fratii Wachowski au produs ceva gen Coelho la puterea minus 2, iar Shyamalan s-a dus si mai jos cu regia la acest ultim film al lui. Cum ar zice Murphy: oricand se poate mai rau.
Ideea filmului e faina. Scenele creepy destul de misto facute. But god, filmu e atat de prost regizat, si actorii joaca atat de oribil.. (tot din vina regizorului, dupa parerea mea).

De evitat cu orice pret.

2.5/10 (dintre care doua puncte pentru scenele horror).

The Cottage (2008)

Daca Shaun of the Dead a dat startul (cel putin pentru mine) comediilor englezesti with a horror twist, sau invers, horror-urilor cu tenta parodica/fun, atunci The Cottage merge exact unde trebuie!

Cu un Andy Serkis (Gollum) in mare forma (Andy fiind unul dintre cei mai underrated actors la ora actuala), filmul demonstreaza din plin ca nu-ti trebuie neaparat buget si chestii iesite din comun ca sa faci un film bun. Singurul lucru pe care i l-as reprosa (sau poate asta e chiar o calitate) este ca nu cade nici in zona comediei, nici in horror cu putere, asta lipsindu-l cumva de intensitate, pe alocuri. Dar e posibil sa ma insel, dupa vizionare ramanand cu o impresie extrem de placuta, totusi.

Fun as fuck!

8.1/10

[Rec] (2007)

Recunosc ca citesc review-urile userilor de pe IMDb. Toti acuza site-ul ca are note care nu reflecta valoarea filmului, ca nu are review-uri obiective (dar exista external reviews listate pe undeva prin pagina, daca vrei objective - shmucktive reviews), etc. Pentru mine un comment scris inteligibil, elocvent, fara spoilers, spune ceva despre omul din spate si chiar ma lasa sa-mi formez o imagine despre film. (omul din spate, nu spatele omului, am zis :) ). Si daca, din felul in care se exprima persoana in cauza si din substanta comentariului deduc ca e un cinefil de incredere, incerc sa vad filmul. Bine, e si o problema de chef, de dispozitie de moment, si tot asa. Nu-mi place sa vad filme la modul programatic, daca synopsis-ul nu ma incanta, imi bag picioarele.

[Rec] fiind un horror, si avand o aplecare aparte catre gen (dar nu spre orice film de acest gen), am decis sa-l vad. Ma asteptam la ceva enjoyable, bine facut, dar usurel, un film care isi cunoaste limitele, le respecta, si livreaza ceva de calitate in acele limite.

Ei bine, m-am inselat. It fucking scared the shit out of me. Daca Cloverfield (pe care-l vazusem anterior) se joaca putin cu subconstientul tau si e axat si pe mistery (secvente care manipuleaza spectatorul - vezi frica de inaltime, frica de necunoscut, temeri comune ale omului), [Rec] il ia la suturi de-a dreptul, and it's pure horror, man. Evenimentele se precipita mult mai repede, si consecintele sunt mult mai de impact, iar totul se intampla fix la usa apartamentului de vis-a-vis. Sigur, spre final incep sa apara situatiile nefiresti (ca si in Cloverfield), iar finalul e pulp de-a dreptul, dar sigur veti ierta asta.

A true delight for the horror fans. Si da, mi-a placut la fel de mult ca si Cloverfield.

8.9/10