Nu prea il stiam pe Gus van Sant si m-am gandit ca inainte de Milk sa imi ofer sansa cinstita de a-mi face o alta parere decat imi lasase Paranoid park. Si am ales, inspirat, My Own Private Idaho.- drumul, marele drum fara destinatie "I'm a connoisseur of roads. I've been tasting roads my whole life. This road will never end. It probably goes all around the world."
- the great wide open (click for Tom Petty)
- sex for money, drugs, un pic de rock'n roll
- Shakespeare revisited :)
Povestea e vag inspirata dintr-un Henric al lui Shakespeare, si van Sant pastreaza o demnitate scapatata in pentametru iambic personajelor lui Falstaff si tanarului print fugit de acasa sa se prostitueze cu alti barbati.
Keanu, in rolul tanarului mostenitor, swinging intre gay si hetero, nu e teribil de convingator, dar pune suflet. Cred ca rolurile de inspiratie shakespeariana se potrivesc cel mai bine la morga lui aparent cabotina, afectata si histrionica, pentru care se face atata misto de el. Ffs, omul e pe sfert chinez. Cut the guy some slack. Are fata de ceara in adn.
Filmul e usor suprarealist, dar nu atat de mult cat sa il faca edgy, istoria e usor fuzzy, ca si cum ar fi fumata, imi da senzatia de acuarela plouata in care s-au intins contururile. Watchable, dar cu rabdare.
7/10
Posts
4 comments:
Un pic fumat si watchable? :( Filmul asta ar putea la fel de bine sa fie manifesto-ul unei generatii.
Plus comparatia cu Mysterious Skin nu prea isi are locul. Araki si Gus Van Sunt sunt din aceeasi breasla si si-au definit stilul aproape simultan. Nu e vorba de epigoni.
Daca vrei sa folosesti cuvinte mari gen manifesto si generatie... :)
Sigur ca la vremea lui a fost inspirational. Dar sa nu ne agatam de etichete doar de dragul de a avea clasici in viata. In plus, fiecare intelege generatia asa cum o traieste.
Ma mir ca nu sesizezi o conexiune cu Mysterious skin. Si el ar putea la fel de bine sa fie manifesto-ul generatiei de acum (...5 ani) - the UFO craze, perspectiva permisiva asupra homosexualitatii, tramping around, fucking for money, the occasional ganja, mai des in ultima vreme, pentru ca reality is an illusion produced by THC deficiency.
La naiba, daca despoi orice de o bruma de aparente si ambalaj, va fi un schelet impudic al vremii.
Si cand am zis fumat, ma referal la calitatea sovaitoare a firului narativ :)
Nu am zis ca nu observ o conexiune, doar ca din respectiva remarca din review reiesea ca Mysterious Skin ar fi fost influentat de My Own Private Idaho, ceea ce nu-i prea face dreptate. Exista teme comune, dar nimic neobisnuit avand in vedere ca e vorba despre doi regizori care au debutat aproape simultan, dar au evoluat in directii diferite, desi ambii sunt inghesuiti sub umbrela asa-numitului "new queer cinema".
Post a Comment