Il y a longtemps que je t'aime (2008)

...jamais je ne t'oublirai. Malheureusement, filmul va trece repede in uitare, asa cum uiti ceva povestit in soapta.

Regizorul Claudel a ales sa redea tragedia personajului principal ... in vorbire indirecta. Tot filmul se invarte in jurul unui moment de acum 15 ani, tocat maruntel in cuvinte, nu imagini, de doua personaje contemporane.

Lucrul asta lipseste firul povestii de dinamism si chiar de viata, dar exact asta trebuie sa vedem in noul inceput al puscariasei eliberate (o Kristin Scott Thomas uscativa, imbatranita si ireal de trista).

Cred ca mi-a placut mai mult pentru ca l-am vazut in primele zile ale lui ianuarie, cand spleenul de inceput de an e coplesitor (ce o sa fac acum, as vrea sa schimb serviciul, nu imi mai place casa asta, pe cine o sa iubesc anul asta, who am i going to fuck next?)

7/10

Nota: 1. mi-a cam stricat o amintire frumoasa despre The Painted Veil - coloana sonora. (Varianta mea preferata - aici)
2. A primit Premiul Juriului Ecumenic :) la Berlin