Adaptata dupa o nuvela de F. Scott Fitzgerald (citeste-o aici), povestea vietii traita invers de Benjamin Button mi-a adus aminte deopotriva de nuvelele SF ale lui H. G. Wells si de Forrest Gump. Putin si de Legends of The Fall (din cauza asocierii cu Brad Pitt si a ratacirii lui prin lume).E un film trist si impresionant prin perspectiva timpului biologic care ticaie inapoi, dar care -mie, cel putin- nu mi-a aratat decat varful icebergului.
E acel gen de poveste-puzzle, pe care o construiesti din pagini de jurnal, carti postale si amintiri, banuind un mister care planeaza pe deasupra.
Si astepti atat de tare momentul crucial al intrigii, in care sa te poti arunca definitiv in tragedie, dar el ramane mereu dupa cortina, si tot ce obtii sunt puncte terte de vedere, cand tu nu vrei decat un narator omniscient, care sa iti ridice valul de minuni al lumii.
Si tocmai pentru ca personajul principal e usor absent din poveste, Benjamin Button primeste doar
8/10
Posts
2 comments:
Nimic despre superba cinematografie a lui Fincher, si despre mini-povestile din poveste (cea cu Tilda Swinton e beton).
O sa revin cu o contra-cronica:)
da Rin Tin Tin, intr-adevar cel mai mult m-a impresionat in acest film muzica si imaginea. jocul lui Cate Blanchett ca de obicei ma rascoleste, iar Pitt nu mi s-a parut aici cea mai inspirata alegere.
Marele merit mi s-a parut aici cum se integreaza fantasy in realitate, exact cum apreciez in mod deosebit si nu am mai intalnit la nimeni scriitura lui Paul Auster, spre exemplu din Mr. Vertigo, in care personajul principal, un baiat simplu, invata sa leviteze sub indrumarea unui calator intalnit, fara ca acest lucru sa trezeasca suspiciuni in cititor sau in firul epic al cartii.
Este o poveste trista, sfasietor de dureroasa prin sacrificiul de care dau dovada amandoi, in diferitele momente ale intalnirilor lor. In acelasi timp filmul are si partile lui in care treneaza, cum ar fi scenele cu Pitt pe mare si dramatica intalnire cu submarinul japonez sau nemtesc, nu stim. Nu isi aveau rostul. Mi-a mai placut intermezzo-ul gen Run Lola Run, care precede accidentul lui Cate.
Per total un film care te indeamna sa iti manifesti o gama larga de sentimente, dar care mi s-a parut prea lung. L-am urmarit totusi cu atentie si ultimile 40 de minute (din totalul de 3 ore aproape) sunt superbe. Asta salveaza filmul si spectatorul ramane cu iluzia veridicitatii - s-a terminat cum era normal sa se termine, nu cum era hollywodian sa se termine.
P.S. Dramatica schimbarea de scenariu pentru Fincher.
Post a Comment