The Fountain (2006)

Concertul Kronos Quartet de la Bucuresti s-a terminat cu o piesa care m-a dus pe ceea lume, Death is the road to awe (Clint Mansell). Am cautat-o. Era din coloana sonora la The Fountain. L-am vazut.

Inca nu imi dau seama daca mi-a placut sau nu. Mustind de imagine, e un film pe care-l vezi de dragul vazului.

Povestea din spatele povestii (ca-s vreo trei), adica realitatea din spatele fanteziei nu m-a convins prea tare, as fi preferat sa ramana in fantasy land. Amatorii de tearful romance & drama gusta probabil pana la lacrimi acest gen de film, insa pe mine nu m-a busit plansul decat amintindu-mi ca am fost si eu odata acolo unde statea Tommy, desfacand coama calului in intuneric si impingand capul maimutei sub stele. Bat campii dspre Tai chi routine :)

Inapoi la oile filmului, m-am hotarat ca mi-a placut, cu conditia sa ignor povestea de dragoste si sa ma balacesc doar in simboluri, mitologii si cosmogonii. Mmm... si in imaginea lui Hugh Jackman, la care iar nu m-am hotarat cum arata mai bine - cu plete si barba de conchistador, skinhead ascetic sau... Wolverine style.

7.5/10 - keep Kleenex close