Sedmikrásky / Daisies (1966)

Singura femeie regizor mai cu vâna din New Wave-ul cehesc al anilor '60 era Vera Chytilová, care combina critica sociala si politica cu un abur feminist, lucru care nu a reusit sa o scape de diverse opresiuni ale regimului, mai ales in anii '70, dupa invazia sovietica.

Daisies abordeaza mai mult latura feminista, fiind o poveste (fara un fir narativ coerent) despre doua muieruste la fel de enervante prin cheful lor de viata si non conformismul epatant ca si Poppy din Happy Go Lucky.

Daca e ceva de apreciat la film e mai degraba imaginea, foarte misto construita, mai intai cam stangaci, cu filtre dubioase de culoare, ca un copil care abia invata sa coloreze, apoi rafinandu-se in cadre din ce in ce mai savuroase. Mi-a amintit de halul in care experimentam cu Photoshopul acum vreo 4 ani :)

E destul de plictisitor sa te uiti la un film despre nimic, care frizeaza filmul mut colorat si suprarealist si care mai are si doua personaje principale agasante, dar de dragul cinematografiei, merita timpul, mai ales ca e scurtut (74 min).

6.5/10

Sweet Movie (1974)

Daca am cadea de acord sa consideram Sweet Movie un exercitiu sinistru in suprarealism, bun de dat ca tema de interpretare amaratilor de studenti de la actorie, atunci filmul lui Dušan Makavejev ar fi probabil studiat cu sfintenie prin scoli si tinut la mare rang in cercurile cinematografiei de arta.

Cum putina lume a fost dispusa sa faca asta, Sweet Movie a fost interzis in mai multe tari, actrita principala nu a mai avut voie sa intre la ea in tara, iar regizorul ... el era oricum deja in exil dupa celalalt manifest sexo-politic, WR: Mysteries of the Organism (despre care va urma un post asap, mi-e cam greu sa imi gasesc cuvintele dupa filmul ala :-)

Sweet Movie, care numai sweet nu e, de un suprarealism grotesc si cam bolnavicios, e usor comparabil cu Salo - de fapt citesc cum ca Pasolini, inainte de Salo, a facut chiar o versiune italieneasca a Sweet Movie-ului, interzisa imediat in Italia.



Sweet Movie e deci, ca sa incerc sa il sintetizez in cateva imagini, o alegorie foarte greu de inghitit care se invarte in jurul:
- proletariatului revolutionar - unul din principalele decoruri e o barca tip car alegoric, plina cu zahar in care sunt puse la pastrare diverse cadavre, unde se desfasoara povestea de dragoste a unui marinar de pe Potemkin si a unei revolutionare exilate
- diverselor deviatii sexuale sau... "parafilii": parthenofilie (virgine), efebofilie (adolescenti), coprofilie, urofilie si probabil si altele pe care nu le-am sesizat
- sitiofilia sau cum s-o fi numind atractia catre mancare si includerea ei in diverse activitati mai mult sau mai putin sexuale - inclusiv emetofilia (voma).



Spuneam deci ca Sweet Movie e un film greu de "inghitit" si sper ca e clar de ce.

Fara un fir narativ clar (de fapt cu doua, fara vreo legatura aparenta), plin de momente tip musical (foarte buna muzica, btw, coloana sonora apartine compozitorului grec Manos Hadjidakis), nu atat de absurd pe cat este de avant-garde, Sweet Movie e de vazut atunci cand sunteti odihniti si capabili sa rezistati la o ora si jumatate obositoare de bombardament suprarealist.

Greu de notat. Undeva intre 6 si 7. No trailer.

Das Herz ist ein dunkler Wald (2007)

The heart is a dark forest - un film nemtesc care potriveste dubios tragedia greaca (mitul Medeei), teatrul modern si suprarealismul, o combinatie pe care n-as vrea s-o revad curand, pentru ca e greu de inghitit ca un pumn de pastile deodata.

La asta mai adaugam si o doza buna de spleen post romantic, cand dragostea se duce pe campii asurzita de armonia casnica a vietii de familie cu doi copii si peste combinatia infelice de mai sus turnam si tema celulei sociale care nu mai da la adunare 1+1=2, ci e o serie de numere ale lui Fibonacci care te duc intr-o spirala ametitoare catre o sinucidere dramatica... daca nu-ti gasesti pe dinauntru proportia divina (cred ca am inceput sa bat campii - e din cauza ghiveciului astuia de film).

N-a fost tocmai rau per ansamblu, desi imi aducea aminte constant de Eyes Wide Shut, lucru pe care banuiesc ca regizoarea Nicolette Krebitz nu a vrut sa il ascunda, ca e saritor chiar si in ochii inchisi.

Dar ceva nu se asorteaza aici. E cam eclectic si modernist pentru gusturile mele, care apreciez mai mult artisticaraia cu gust, nu experimentul fantezist.

6.5/10 si asta chiar e un film pe care nu l-as mai vedea a doua oara.

Birds, Orphans and Fools (1969)

Vtackovia, siroty a blazni e unul din primele filme facute in Slovacia dupa invazia sovietica din august '68.

Sub palaria de joker a regizorului (Juraj Jakubisko) si a personajelor se ascund multe declaratii socio-politice, spuse razand si facand tumbe, pentru ca nimeni nu ia seama la nebunul curtii, desi e singurul care spune adevarul.
Pasarile, orfanii si nebunii sunt parabole complexe ale lumii est-europene la un sfert de secol dupa al doilea razboi mondial si in plin comunism... pentru unii mai plin decat la altii.

Libertatea pasarilor e pe rand urata si temuta, pusa la pastrare in sticla, batjocorita in jocul de biliard cu pui si oua. Libertatea pasarilor e imposibil de imitat, desi zborul e visul nostru de cand am cazut din copac.
Orfanii - de familie, de casa, de tara - ajung sa fie la randul lor parinti, smulgandu-si ultimele pene.

Nebunii - suntem toti la un loc pe acceasi corabie, unii mai sus, altii mai jos, iar regizorul e pe rand toate trei simbolurile din titlu.


Accentul e pus mai degraba pe alegoria suprarealista decat pe conturarea personajelor, iar arhetipul e unul colectiv, ceea ce face filmul mai greu de apropiat, dar asta nu ii stirbeste calitatile regizorale sau ale imaginii - deosebita pentru un film color din '69.



De altfel Jakubisko a predat fotografie inainte de a se apuca de cinema, si in multe scene transpare influenta suprarealista nouvelle vague (Jakubisko era fan Godard), transpusa artistic in culoare.





7.5/10

De Noorderlingen / The Northerners (1992)

Considerat de multi cel mai bun film al olandezului Alex van Warmerdam, The Northerners e o comedie neagra usor suprarealista despre un fel de colonie de civilizatori moderni ai unei zone desertice, unde exista o singura strada, o padure neagra si deasa ca parul unei lapone si un lac mare cat un castron de supa.

Personajele sunt arhetipale, ca de fabula: macelarul, vanatorul si postasul, plus nevestele aferente, fiecare cu probleme sale existentiale.

Atmosfera, desi mustind de anii '50, e total ireala, iar imaginea de o simplitate curata, deopotriva umoristica, relaxanta si incitanta, pentru ca te simti in permanenta tras pe sfoara de aparente. Si chiar esti.

8/10

No trailer, din pacate. Mai caut

Singapore Sling (1990)

When I was shooting "Singapore Sling", I was under the impression that I was making a comedy with some elements of Ancient Greek Tragedy. Later on, when some critics characterized it as "one of the most disturbing films of all times", I started to feel that something was wrong with me. Then, when British censors banned it, I realized that, after all, something must be wrong with all of us.
(Nikos Nikolaidis, /quote)

Singapore Sling e o comedie horror porn "noir" (de fapt neo-noir) relaxata, in ciuda elementelor suprarealiste si a personajelor freudiene.

Tot spectacolul e un joc erotic by the book: duo criminal incestuos si lesbian, pasionat de role playing si construit pe tipicul "the mad woman in the attic", devine apoi trio cu reminiscente de La Grande Bouffe si de tragedie greaca, in falduri de dantele si cu decor BDSM.

Imaginea e clasic noir, poate putin cam lustruita, dar extrem amuzanta si plina de detalii delicate sau scarboase (pe forumul imdb, cel mai delicios comentariu a fost "My God... ::faintly::... was that a kiwi?"). Yes it was. Se numeste food play ;-)

8/10