
La asta mai adaugam si o doza buna de spleen post romantic, cand dragostea se duce pe campii asurzita de armonia casnica a vietii de familie cu doi copii si peste combinatia infelice de mai sus turnam si tema celulei sociale care nu mai da la adunare 1+1=2, ci e o serie de numere ale lui Fibonacci care te duc intr-o spirala ametitoare catre o sinucidere dramatica... daca nu-ti gasesti pe dinauntru proportia divina (cred ca am inceput sa bat campii - e din cauza ghiveciului astuia de film).
N-a fost tocmai rau per ansamblu, desi imi aducea aminte constant de Eyes Wide Shut, lucru pe care banuiesc ca regizoarea Nicolette Krebitz nu a vrut sa il ascunda, ca e saritor chiar si in ochii inchisi.
Dar ceva nu se asorteaza aici. E cam eclectic si modernist pentru gusturile mele, care apreciez mai mult artisticaraia cu gust, nu experimentul fantezist.
6.5/10 si asta chiar e un film pe care nu l-as mai vedea a doua oara.
0 comments:
Post a Comment