Cu un poster absolut neinspirat, Nothing but the truth merge in categoria filmelor in care un personaj mai mult sau mai putin obisnuit trage de niste ite incurcate si provoaca scandal; cam cum ne spune Wiki c-ar trebui sa fie un clasic thriller politic.Conceput ca film despre libertatea presei (jurnalistul abuzat de sistem), Nothing but the truth nu straluceste prin mai nimic; singurul moment convingator pentru mine a fost discursul final al avocatului jurnalistei. Dealtfel, suspectez ca notele mari de pe IMDb sunt datorita subiectului care atinge pe multi (asa cum l-a atins si pe Zoso, blogger prin vocatie, jurnalist prin calificare). Mai exact povestea isi selecteaza spectatorii, iar spectatorii, satisfacuti de povestea ce le trezeste empatie din motive personale (americanii sunt extrem de sensibili cu privire la libera exprimare si drepturi), au dat nota mare.
Stabilind ca nu e un film stralucitor, putem spune totusi ca e un film destul de bun, temperat ca ton (nu isteric ca Body of Lies), cu actori decenti (merita mentionat Matt Dillon, un actor excelent si foarte underrated, dupa parerea mea) si cu o poveste destul de OK pana la twistul final, care e extrem de discutabil - rezista in plan simbolic, nu si in planul realitatilor imediate.
6.8/10
Posts
5 comments:
Commentul meu despre film aici: http://maddame.wordpress.com/2009/04/07/fara-adevaruri-absolute/
De fapt, despre intrebarile care mi-au ramas deschise la sfarsit.
Maestre,
Am cu respect a va adresa doua intrebari:
1. care este semnificatia concreta a planului realitatilor imediate? Mi-e foame, mi-e sete, etc?
2. ce i-ar fi lipsit filmului daca i-ati fi acordat doar nota 6.2?
Al dvs,
Lektor Lektorean.
Mr. Lektor, in realitate lucrurile nu se intampla chiar asa.. mai ales ca acel copil nu putea fi condamnat. Sfarsitul mi se pare cusut cu ata alba, o deviere in simbolic, nejustificata de intregul parcurs al filmului. La cealalta intrebare nu raspund, nota mea e pur subiectiva, ca toate review-urile mele :)
@maddame: iti faci reclama la blogul tau pe blogul nostru?:)
Neah, stimabile:)
Cred că am înțeles diferit mesajul filmului, mi s-a părut mai ambiguu decât ideea de libertate a presei. E pusă și problema responsabilității presei și a interesului unui stat vs interesul individului și dreptul lui la informare.
De fapt a fost mai mult lenea de a reproduce pasajul de mai sus.N-o să se mai întâmple :)
De fapt e vorba de political correctness intr-un context politically incorrect. Hollywood bullshit, cred ca Matt Dillon e singura chestie de remarcat in toata treaba.
Post a Comment