MPD Psycho (Multiple Personality Detective) (2000)

Multiple Personality Detective Psycho, Kazuhiko Amamiya Returns este o miniserie TV facuta de Takashi Miike intr-un stil complet bolnav.

E vorba de un thriller/horror SF cu un ucigas in serie si o viziune distopica a unei rase de oameni mutati din genele unui cantaret terorist, Lucy Monostone. Si un detectiv care este 3 oameni intr-unul. Sau poate 4?

Sa zicem ca povestea e atat de aiurita incat n-are nici un rost sa o detaliez. Brodeaza pe cliseele clasice japoneze ale mortii care vine pe telefon, crimelor abundand de sange si scenelor macabre, presarate cu momente de slapstick comedy (in japoneza - delicios) cu doi politisti tembeli.

Filmarile in schimb sunt excelente. Pe langa efectele speciale dubioase si incredibil de brute, de genul ploii electrice care cade continuu, Miike joaca pe degete camera, luminile si umbrele in cele mai imposibile unghiuri.

Bomboana de pe coliva, pe care o pasez cu drag, sa ii bantuie si pe altii, este coloana sonora, mai precis cantecul Strange New World, a fictivului Lucy Monostone:




7/10 pentru ca in afara de fascinatia imaginii si a muzicii, povestea in sine e way too fucked up.

Joyeux Noel (2005)

As prefera sa vad filme de genul asta de Craciun, in locul micilor mizerii fericite cu spiridusi, reni si Mosi.

Filmul pare sa fie bazat pe o poveste adevarata a unui Craciun in care cateva plutoane din Primul Razboi Mondial (nemti, francezi si scotieni) lasa deoparte armele pentru o noapte ca sa sarbatoreasca Craciunul impreuna, in transee.

Probabil daca ar fi fost facut in SUA, ar fi fost o lesinatura comerciala si siropoasa. Coproductie europeana fiind (chiar si Romania e trecuta pe acolo), se mentine la un nivel dramatic retinut si sincer (desi poate cam teatral, dar fara clisee), foarte emotionant prin autenticitatea trairilor si jocului unor actori cvasi-necunoscuti. Si nu are happy end - un punct in plus.

Cred ca momentul meu preferat a fost acela in care francezul si neamtul aproape ca isi dau intalnire la o cafea, dupa razboi. Mi-am imaginat o discutie similara intre un american si un irakian, inainte de a muri unul cu altul de gat. Razboaiele europene au avut categoric mai multa clasa.

9/10

Tetsuo - The iron man (1989)

Daca Bunuel ar fi fost pe jumatate la fel de suprarealist in Cainele andaluz ca Tsukamoto in Tetsuo, probabil ca ar fi fost inchis pentru atac la pudoare si batut cu pietre.

Pentru Omul de fier Tetsuo iti trebuie stomac si rabdare. E un horror de arta (aproape) mut, alb negru, japonez si foarte distopic. Strica ziua garantat. Si totusi e fascinant ca un cosmar.

Foarte vizionar si indraznet, tot filmul este un iures de imagini terifiante si extrem de grafice cu metamorfoza unui tip intr-un hibrid umano-mecanic.

Greu de dus pana la capat din cauza lipsei unui fir narativ, iar greutatea imaginilor mute de cuvinte, dar pline de urlet, devine insuportabila.

7/10

Sleuth (1972 si 2007)

Cele doua filme Sleuth sunt bazate pe piesa de teatru a lui Anthony Shaffer si pastreaza amandoua acea teatralitate specifica scenei si o distributie minima de... 2.

Cel din 1972, cu Laurence Olivier si Michael Caine, in regia lui Joseph Mankiewicz, este o joaca de la un capat la celalalt, un flirt cabotin al personajelor care nu-s niciodata ceea ce par a fi.

Atmosfera e relaxata - sunt anii '70, cand suna la usa, nu te astepti sa fie chiar Alex de Large, dar are totusi un pronuntat aspect grotesc din cauza jocurilor si jocului dus atat de absurd de departe.


10/10



Sleuth din 2007 beneficiaza de bagheta unuia din preferatii mei, Kenneth Branagh. M-am mirat doar ca n-a jucat chiar el in rolul lui Milo, dar probabil Jude Law a facut o treaba mai buna. Alaturi de el,... tot Michael Caine, jucand celalalt rol principal, 35 de ani mai tarziu.


Varianta din 2007 isi pierde relaxarea. Jocul ramane, dar e incordat si rece, mai degraba un duel.

Desi mi-a placut agatarea neortodoxa a camerei de filmat in cele mai neobisnuite colturi si mi-au placut si actorii... cred ca scenariul a avut de pierdut in fata brizbizurilor fancy de filmare.

Daca la originalul din '72 mi-a placut exact acea gregaritate prefacuta a teatrului, pentru ca pe scena se moare si se omoara comentand pe larg evenimentul, cel din 2007 e sec, rece si la obiect. Cam ca in viata.

8/10



Desi pare neobisnuit sa vezi un original si un remake unul dupa altul, le recomand la pachet. Nu-s la fel si pot fi considerate... episoade din Michael Caine acum si atunci.

WALL.E

Sunt aproape convinsa ca pentru o perioada robotzancul romantic si gunoier Wall.E va face la fel de multe victime ca si E.T. la vremea lui. Vorbeste la fel de "mult", are aceeasi privire blajina de bovina extraterestra si e... "cute".

Mai vine si cu morala eco in subtext (the planet died, long live the planet), plus ingredientul secret al sentimentelor la roboti (a la Bicentennial Man si A.I.).

Pentru o animatie aproape muta, mi-a placut. Are o coloana sonora frumoasa, dar personajele nu sunt chiar memorabile, nici originale (in EVE il tot revedeam pe Marvin din Hitchhiker's Guide to the Gallaxy iar in Wall.E pe E.T. - iar altii chiar acuza filmul ca e rip off dupa Short Circuit, pe care nu l-am vazut).

Scenariul nu iese din tiparele clasice ale unei aventuri spatiale cu un pic de romance si are prea putin umor... ca sa prinda si la copii, care cel mai probabil nu vor intelege mai nimic.

7.5/10

Iron Man (2008)

Filmul no. 3 din acest weekend a fost ceva mai bine. Inca in popcorn mood, m-am instalat mai bine asteptandu-ma ca sweet Robert Downey Jr. sa ma dezamageasca ca si Fraser in Mumia 3.

Ei bine, nu. Frumos lucrat pe sub tricou, amuzant, cu o delicioasa linie noua a barbii, RDj e de-a dreptul sexy.

Filmul e lucratura clasica tip superhero: good guy cu procese de constiinta face pe grozavul dezvoltand o frumoasa potentiala relatie cu Lois Lane loiala asistenta cu viitor de sidekick, apparently good guy turns bad... blah blah, Iron man saves the day. Prevad un viitor luminos sequelurilor.

Efecte tehnico-robotico SF foarte misto. Si am zis ca Downey are o barba noua to match patratelele de pe burta?

7/10

The Mummy: Tomb of the Dragon Emperor (2008)

Mare dezamagire. Brendan Fraser s-a inmuiat si a facut flabby cheeks, au schimbat-o pe Rachel Weisz cu o gulie si in distributie a intervenit, ca si la Indiana Jones, urmasul minune, calcand cu glorie pe urmele lui ta'su.

Exact ca la sequelul Indiana - aceleasi gaguri expirate, acelasi sablon transparent de intriga si actiune. Ceva efecte speciale si.... Jet Li, care o sa devina un fel de Jackie Chan cu ceva mai multa demnitate elegant sifonata sub riduri. Astept sa il vad intr-un film cu Bruce Willis sau cu Schwartzy, pentru declinul final.

Mummy 3 nici macar nu mai e amuzant. Jalnic e un cuvant mai bun.

5/10

Indiana Jones and the Kingdom of the Crystal Skull (2008)

Se vede ca vara e pe sfarsite. N-am mai vazut 5 filme intr-un weekend de vreo 2 luni. Si am recuperat cu... popcorn movies.

Fiind a sucker for adventure, puzzles & riddles, imi plac filmele tip Indiana Jones, desi sunt toate cam la fel. Teoretic, seen one, seen'em all, dar sunt distractive pentru Ciresarul wannabe din mine.

Mr. Ford si-a pierdut putin din sarm, sper ca Shia LaBeouf nu va deveni urmatorul Indy si ma bucur ca natia americana e acum convinsa ca la Roswell au picat extraterestri din cristal. Cel mai probabil responsabili si pentru construirea piramidelor si a desenelor Nazca. Nici un secret nu scapa de nasul de copoi al lui Indy.

5.5/10

Poll results - cat de des te uiti la filme

Primul pol de pe blogul nostru a intrebat onor cititorul ocazional cam cu ce frecventa vede filme...

43%, maniaci (sau plictisiti si couch potatoes) ca si scriitorii acestui blog, vad unul pe zi sau chiar mai multe. Yay. We are not alone.

20% sunt intrusii de la polul celalalt, care vad un film pe luna, tops, si care au ajuns aici dintr+o regretabila eroare.

36% vad un film la cateva zile. Pff... Normal people. Probabil ati pus la socoteala si serialele de pe AXN :-P

Coming up... Cele mai bune filme ale verii 2008.

Mad Men

Dupa multe seriale de vara (Dexter, Heroes, si.. chiar Lost), am incercat sa merg pe acelasi trend, plictisit fiind cand vin de la job. Browsand IMDb-ul dupa o actrita, dau de Mad Men, vad ca are nota mare, fac rost de el (nu spui de unde:D ) si...

O surpriza foarte placuta. Slick, foarte entertaining, stylish, si reflectand foarte bine spiritul vremii. Psychotic housewives and proto-hippies, publicitari jmekeri (cam ca si acum), lupta pentru putere.. Totul cadrat discret de America anilor '50, cu tarele si plusurile ei. Recomandat.


9/10.

Funny Games (2007)

Funny Games nu e funny catusi de putin, in schimb e deosebit de prost.

Sub pretextul subtire al thrillerului si torturii psihologice fine, Michael Haneke isi reface dupa 10 ani propriul film, in engleza, cu alti actori. Why oh why?

Personajele sunt putin credibile, cei doi idioti din posterul din stanga sunt iesit din comun de enervanti si daca am sa-i mai vad in vreun film am sa imi pastrez cu siguranta impresia.

Pana si kinetica scenelor mi s-a parut ridicola. Ritmul actiunii este incet (pana la telecomanda, care pare o gluma proasta in context), iar capodopera cred ca este o scena greoaie de vreo 8 minute filmata continuu. Tarkovsky ar fi mandru. Sau ar rade si cu fundul.

Poate singurul merit al filmului este ca poate fi vazut si de copiii sub 12 ani, pentru ca toate scenele violente se aud doar, nu se si vad. Economie de resurse... si, desigur, ingredient al "jocului psihologic", de data asta cu mine, publicul.

A, si Tim Roth este o dezamagire crasa.

4/10

The Darjeeling Limited

Wes Anderson - americanul care ar fi trebuit sa se nasca in UK. Sau poate despre asta sunt filmele sale, si simbolismul familiilor destramate e doar o alta fatza a Americii privita ca marele copil bastard al batranei Britanii. Iar filmele lui sunt ca acelea ale Sophiei Coppola (nu degeaba sunt amici, dupa cum umbla barfele despre celebrities): quirky, dificile, despre oameni neadaptati, despre puterea de a fi diferit, despre drama de a fi diferit, si despre cat de frumos e sa fii diferit - charming, moving, si profund umane.

Darjeeling nu face exceptie. Totul se petrece in India, iar India e al patrulea personaj principal al filmului, pe langa cei trei frati Whitman. Vor reusi ei sa consolideze relatiile atat de fragile dintre ei? Asta ramane sa vedeti voi, dar un lucru e sigur: each one of them is one hell of a character:)

9/10

The Happening

De multe ori, citind pe IMDb comentariile userilor (da, mai fac asta, pentru ca unii chiar au un punct articulat de vedere), ma enervau cei care spuneau "imi doresc banii de bilet inapoi". Mi se pareau carcotasi si prea vehementi. N-am crezut ca voi zice asa ceva vreodata. Dar la sfarsitul filmului am zis-o.
Mie-mi place filmul, am o atractie aparte spre aceasta arta-non-arta hibrida, cu multi vectori valorici (de la regie la imagine, de la muzica la machiaj, etc.). Imi place si Shyamalan (chiar, l-a vazut cineva in film? stiam ca, precum Hitchcock, are mania cameo-urilor), oricat de controversat ar fi (I really enjoyed The Village). Am vazut la el talent (desi Lady in the water a fost un semn prevestitor ca nu prea-i asa, dar macar l-a avut pe Giamatti). Insa incep sa cred ca m-am inselat.

Imi vine sa-njur si acum. Ultima data cand am simtit asta a fost la V from Vendetta. Efectiv aveam impresia ca-s luat de prost. Fratii Wachowski au produs ceva gen Coelho la puterea minus 2, iar Shyamalan s-a dus si mai jos cu regia la acest ultim film al lui. Cum ar zice Murphy: oricand se poate mai rau.
Ideea filmului e faina. Scenele creepy destul de misto facute. But god, filmu e atat de prost regizat, si actorii joaca atat de oribil.. (tot din vina regizorului, dupa parerea mea).

De evitat cu orice pret.

2.5/10 (dintre care doua puncte pentru scenele horror).

Semi-Pro (2008)

Oh, yuck. Nu stiu de ce m-am uitat la el. Nu-mi plac sports-movies, nu-mi place baschetul, iar Will Ferell si mai putin. probabil ca ma plictiseam ingrozitor.

Nici nu merita mai multe vorbe. Considerati-le un avertisment prietenesc. Don't. Utter crap. With flying colors.

2/10

Untraceable (2008)

Te opresti pe strada cand e accident? Intinzi gatul ca o girafa haína sa vezi daca e sange pe jos? Daca s-au intins creieri pe trotuar? Daca mai respira? Te uiti la filme pe net cu accidente stupide si violente, cauzate de idiotenia omului sau simtul umorului bolnav al vietii? Da, si eu o fac cateodata...

Din toate tipurile de voyeurism, cel din fata mortii e cel mai fascinant - si asta e singurul merit al filmului Untraceable, ca iti serveste sub nas ideea asta (care te face si mai al dracu' de curios).

In rest, cum am zis la taguri - snuff, politist, thriller. The usual internet serial killer stuff. Would you... kill with him?

5/10

Viva (2007)

Cam pana acolo am vazut filmul - pana unde e taiat posterul - jumatate, apoi am plecat pâş-pâş, sa nu trezesc bodyguarzii.

Filmul Viva este o parodie (nu si comedie) la filmele anilor 70 care explorau cu varful pantofului revolutia sexuala. Nota 10 pentru imagine, costume si decor, nota 3 pentru ora in care nu s-a intamplat nimic notabil pe ecran, cu exceptia jocului exagerat de 70-like al actorilor.

Replici rare, de o falsitate exacerbata (ok, e parodie, poate petru amatorii genului de low budget soft porn din anii 70 chiar e inghitibil, dar... god, chinul a fost prea mare), joc dureros de fortat in fals. Daca era un scurt metraj, zau daca nu-l apreciam pentru efort. Dar 2 ore?!

Recomandabil doar nostalgicilor dupa the psychedelic wild 70's. No rock. Just roll, puff, drink and hump.

4/10

Asa a inceput prima mea seara de TIFF reproiectat la MTzR. Azi e a doua, dar mi-e frica sa ma duc. Mai bine bloggez. :-/

The Onion Movie (2008)

Trebuie sa ai o gena a non-ridicolului in film ca sa vezi parodii. Eu n-o am. Nu-mi placeau nici filmele cu Leslie Nielsen.

In plus, parodiile americane sunt un fel de... inside joke. Daca nu faci parte din "colectiv", you just don't get it, desi majoritatea-s destul de transparente. Daca le pricepi, te enervezi ca nu mai scapi de aceleasi eterne locuri comune.

The (Untitled) Onion Movie nu este atat de rau ca alte parodii; in ciuda faptului ca terfeleste fara jena si pe fata destule clisee tabu, reuseste de cateva ori sa pozeze in ceva "mai serios", cu prospectiuni o idee mai adanci de knee-deep, dar batand saua aceleiasi iape: stirile idioate "de la ora 5", political corectness, minoritati, dizabilitati, perversiuni, Britney Spears, sex, Steven Segal si filmele proaste, plebea americana cu ochelari de cal samd.

Daca vreti sa-l vedeti ca pe o satira cruda a societatii, subtila ca un pumn in coaie, n-aveti decat. Eu m-am cam plictisit la filmul asta.

Nici n-am ras, dar am zambit sincer de cateva ori.

4/10

Kung Fu Panda (2008)

Sucker fiind pentru animatii, all-things-Chinese SI all-things-DreamWorks, am inhatat Kung Fu Panda imediat. It was sooooo much fun :D

Este vorba despre un urs panda (lucru care ar putea fi evident si din titlu), care face supa cu taitei intr-un satuc chinezesc populat cu o plebe figuranta de rate, iepuri si porci... si printr-o fericita pirueta a vietii ajunge candidat la titlul de Dragon Warrior - povestea clasica.

Ce mi-a placut la filmuletul asta simpatic a fost joaca realizatorilor cu cliseele si scenele memorabile ale tuturor filmelor de gen. Mai ca mi-as fi dorit sa-l vad si film cu actori in carne si oase... dar mi-am dat seama ca l-am vazut de fapt, in orice alt film cu tavaleala chinezeasca. Sau poate se numea Beverly Hills Ninja?

O alta chestie misto: daca ati jucat vreodata Black and White, o sa regasiti senzatia luptei monumentale dintre animalele totemice deasupra satului din care satenii fug inspaimantati de batalia zoomorfa.

...Si probabil o sa pastrati mult expresiile "overexposure to awesomeness" si "I've only seen paintings of that painting":D



8/10 (rating de animatii)

The Fountain (2006)

Concertul Kronos Quartet de la Bucuresti s-a terminat cu o piesa care m-a dus pe ceea lume, Death is the road to awe (Clint Mansell). Am cautat-o. Era din coloana sonora la The Fountain. L-am vazut.

Inca nu imi dau seama daca mi-a placut sau nu. Mustind de imagine, e un film pe care-l vezi de dragul vazului.

Povestea din spatele povestii (ca-s vreo trei), adica realitatea din spatele fanteziei nu m-a convins prea tare, as fi preferat sa ramana in fantasy land. Amatorii de tearful romance & drama gusta probabil pana la lacrimi acest gen de film, insa pe mine nu m-a busit plansul decat amintindu-mi ca am fost si eu odata acolo unde statea Tommy, desfacand coama calului in intuneric si impingand capul maimutei sub stele. Bat campii dspre Tai chi routine :)

Inapoi la oile filmului, m-am hotarat ca mi-a placut, cu conditia sa ignor povestea de dragoste si sa ma balacesc doar in simboluri, mitologii si cosmogonii. Mmm... si in imaginea lui Hugh Jackman, la care iar nu m-am hotarat cum arata mai bine - cu plete si barba de conchistador, skinhead ascetic sau... Wolverine style.

7.5/10 - keep Kleenex close

The Forbidden Kingdom (2008)

Nici pe departe atat de spectaculos si impresionant precum Crouching Tiger Hidden Dragon, nici atat de ucigator de romantic precum House of Flying Daggers, dar nici hilar de ridicol precum Kung Pow, The Forbidden Kingdom e un film cu cafteala martiala (daca inca nu s-a prins cineva din comparatii, duh) destul de entertaining.

Ce iese din combinatia Jet Li un pic grasun si trecut (de 45 de ani) si Jackie Chan cel evergreen? O comedioara chino-americana care nu e nici cal, nici magar, nici iapa. Adica nu e nimic din filmele enumerate mai sus, luate aici ca etalon al genurilor martial... martial, martial de corazon si martial ... "mai bine ma uitam la porn".

Genul de quest si bildungsfilm in care eroul isi cauta sinele si visul, mi-ar fi placut mai mult daca junele principal nu ar fi fost american. Corcirea asta fortata a occidentului pe gatul si fundul estului e cam fumata... de la Karate Kid incoace.

Distractiv, nice imagery, dar nu grozav.

6/10