Ah what a treat. O delicatesa cu reteta mea preferata: o comedie horror cu aer post apocaliptic, cu timpul suspendat undeva pe la jumatatea secolului 20, o distopie grotesca si romantica in culori calde de film expirat... si cu un clovn in rolul principal (Dominique Pinon).Reteta e de fapt specialitatea lui Jean Pierre Jeunet (Amelie) & Marc Caro (La cite des enfants perdus) , care au un simt al fanteziei dark si al imaginii vintage absolut inspirationale pentru un fotograf cu inclinatii deviante, ca mine.
Oricand ai da stop cadru - iese o fotografie excelenta - la Angel-A am mai gasit calitatea asta, apropo de ce discutam la Transporter 3 acum cateva zile.
Pe langa calitatea imaginii, nici povestea nu e de ignorat - are acelasi sistem stratificat ca in Amelie - blocul cu realitati diferite in functie de etajul la care te opresti. In spatele fiecarei usi e cate o poveste, cu personaje fantastice, caricaturale si grotesti.
Asa mi-am vazut timp de doi ani blocul in care locuiesc, cu arcurile patului de sus care scartaie, cu vecina de jos pe care am inundat-o si care imi batea la usa cand faceam sex sub dus, cu papagalul pe care l-am visat friptura (mmm... delicatessen), cu tiganca muta care spala scarile (Senki?). Cred ca traiesc intr-un horror fantasy.
10.
(Multumesc pentru recomandare)
Posts
1 comments:
Mi-ai adus aminte de momentele in care vizionam Jeunet. Mie "La cite des enfants perdus" mi-a adus aminte de Jules Verne, nu stiu de ce, am asociat tot SF-ul de acolo cu imaginatia lui.
Iar Delicatessen este un "treat", un antreu, fel principal, desert si whiskey single malt care iti fermeaca ochiul si mintea in fiecare clipa. Film in film, Delicatessen are un story de dezvoltat in spatele fiecarui personaj. Run Lola Run mi-a adus putin aminte de el, atunci cand avea acele intermezzo-uri in imaginile rapide despre viata personajelor pe care le intalnea Lola.
Post a Comment