Street Kings - We don't need another hero (2008)

Am vazut Street Kings intr-o seara, cu geamul deschis, cu zgomotele sporadice ale noptii intrand in casa, intr-o capitala din Europa, care, desi foarte cosmopolita si eleganta, poarta din plin stigmatul Mafiei. Voiam un film bun de actiune, care sa livreze exact ce-aveam nevoie: o seara relaxata si un somn bun dupa.
Ei bine, n-a fost chiar asa. Nu ca n-as fi dormit bine: insa am terminat filmul cu senzatia aceea de vaga iritare, cand te simti putin pacalit. I mean, i like it cheap, dar imi place ca filmul sa-si asume asta, sa existe putin self-consciousness, sa nu incerce sa ia spectatorul de prost.
Una peste alta, classic story despre politistii corupti si politistul singuratic, cu probleme, a bastard himself, care reuseste sa se bata cu pericolele strazii si cu coruptia departamentului in care lucreaza, fighting fire with fire.
Lucrurile stand asa, imi puteti explica.. de ce la final il transforma regizorul (aproape) intr-un super-erou? For fuck's sake, unde e nervul lui Scorsese, unde ticalosii erau ticalosi, where's da flavor, where's da savor?
Parca mai demult, cand se lucra dupa retseta, se adaugau si condimentele necesare. Acum trebuie adaugata multa corectitudine. Sa nu fiu gresit inteles, filmul e violent, ba chiar foarte dur pe alocuri (un cadru cu o impuscatura in figura care mutileaza pe saracul chink, etc.), insa la final concluzia e "profund moralizatoare". De ce sa pacalim spectatorul, cand am afirmat sus si tare la inceput c-avem de-a face cu niste ticalosi?
Macar de-asta il respect pe Oliver Stone: a facut "U Turn", un film cu jerks de la un cap la altul. Fara personaj pozitiv. Fara compromisuri. Probabil trebuie talent si pentru asta. Si coaie.

End of story.

5.5/10