Sa critici un film ca The Edge of Heaven e o sarcina foarte grea, cu toate review-urile laudative si aprecierile conform carora Fatih Akin ajunge la maturitatea artistica cu acest film. Ei bine, dat fiind ca acesta e un blog cu personalitate, voi spune ca mie mi-a placut mai putin decat Gegen die Wand, precedentul lui lung-metraj. In cele ce urmeaza am sa incerc sa spun de ce (desi ii voi da nota mare, pentru ca filmul e foarte bun).The Edge of Heaven se doreste a fi un film "profund umanist", etc. Reuseste, dar in detrimentul artei cinematografice. E foarte greu sa faci filme cu mesaj (mai ales politic) si sa iasa si cinematografie buna. Costa-Gavras (nu am vazut Le Couperet, e bun?) mai facea asta, inainte sa se senilizeze complet. Din fericire, Akin e in plina vana, drept care secventele rezistentei turcesti sunt elocvente, chiar daca discursul anti-EU al lui Ayten e putin pueril (desi poate chiar asta e ideea). Asta cred ca e pacatul ultimului lung-metraj al lui Akin: unde Gegen die Wand era intens, amuzant, epic, EoH e incongruent. Si secventa de final.. omg, cati oameni s-au entuziasmat in fata sensurilor profunde, for God's sake, people, e un cliseu, chiar daca secventa in sine cadreaza foarte bine cu restul filmului.
The Edge of Heaven e un film bun, facut de un regizor foarte talentat, si foarte sincer in abordare si mesaj. Sa vedem care va fi urmatoarea miscare a lui Akin.
Asadar, ce mi-a placut:
- tatal lui Nejat Aksu, si zambetul lui absolut fabulos, precum si Yeter.
- secventele turcesti, filmate sincer si brut.
- muzica, folosita la momentul oportun, si foarte de impact.
- alternanta planurilor
Ce nu mi-a placut:
- drama personajelor - neconvingatoare pentru mine
- secventa de final - cliseu
- Nejat - jucat prea "moale" pentru un personaj principal
And both lists can go on..
8.3/10
Posts
0 comments:
Post a Comment