Klopka aka The Trap (2007)

Catalogat drept "film noir", The Trap este genul de film dupa care ramai un pic cu privirea in gol. Mai ales daca situatia ti se pare putin cunoscuta, si te implici emotional. E un film solid construit din punct de vedere regizoral, cu o mica rezerva in privinta veridicitatii situatiei. Insa daca ne aducem aminte de societatea romaneasca din '96-2000, si chiar si de nepasarea unor oameni de pe la noi in momentul de fata, intelegem ca nu e chiar atat de deplasat modul in care Srdan Golubovic ilustreaza evenimentele.

Dar pentru ca unii oameni prefera deep & slow, s-o luam metodic.

Imaginea e gritty (scuzati folosirea englezismelor, dar mi-e lene sa caut cuvinte in romana. O sa incerc sa n-abuzez), cadrele sunt rezervate, sunt anume repetitii care puncteaza momentele cheie ale filmului. Merita mentionata sala de asteptare a spitalului.
Scenariul are unele probleme, as zice. Sau poate jocul actorilor nu m-a convins. Cateodata situatiile sunt putin nerealiste, insa all in all filmul iese cu succes din acest impas.

Jocul actorilor e foarte bun, mai ales al personajului feminin. Tatal nu m-a convins pe de-a-ntregul, insa Miki Manojlovic e foarte tare in rolul de villain (vazut si in Zavet, al lui Kusturica, film care nu m-a convins deloc, ba chiar mi-a dat impresia ca mr. K e in cadere libera.).

In concluzie, e un film pe care-l recomand iubitorilor de film european, si nu numai, daca sunteti dispusi sa treceti peste micile incongruente ale unui regizor tanar, de numai 35 de ani, care n-are decat 3 lung metraje. Promitator e cuvantul potrivit, cred.

7.9/10