May 3, 2009

Adaptation (2002)

Printre genurile mele preferate de povesti sunt metafilmul si metafictiunea, adica cele reflexive si autologice, de tipul Uroboros, care se auto-consuma. Pana ieri, la carti aveam in top Lanark-ul lui Alasdair Gray, iar la iar la filme - Stranger Than Fiction.

Si ieri am vazut Adaptation, care mi s-a parut o mica perla cinematografica bazata pe ideea naratorului care isi scrie singur povestea... sau povestea care il scrie pe narator?

Adaptation merge totusi mai departe de banalul ideii de auto-scriere. Si aici Zeeny se opri, lua o gura de cafea cu lapte si scrise: "Si aici Zeeny se opri, lua o gura de cafea cu lapte si scrise: 'Si aici, Zeeny....' ".

Mai zapacificant de atat este faptul ca scenaristul Charlie Kaufman (personaj in propriul film) include atatea situatii si personaje din realitate, inclusiv scene de la filmarile propriului sau Being John Malkovich (in care iarasi a flirtat cu impletirea realitatii cu fictiunea), incat la un moment dat nu mai stii cine scrie pe cine, daca e autobiografic, daca e fictiune, daca e ecranizare voalata a povestii Hotul de orhidee, daca e documentar despre how to make a movie.

Mr. Kaufman, cu personalitatea lui schizoida, te joaca pe degete ca un papusar si iti schimba decorul brusc, tocmai cand zici ca te-ai prins in sfarsit care e mecanismul.

Din pacate finalul este ingrozitor de prost, lucru pentru care ii scad vreo 2 puncte bune. O nota interesanta o aduce Nicholas Cage, in sfarsit intr-un rol croit parca pentru el, in dublu-exemplar + fat suit and veeery bad hair.

Adaptation va ramane un film bun de tot in topul meu personal, vi-l recomand. Si in schimb, vreau si eu alte recomandari bune de metafilms /metafictions.

Trivia: Donald Kaufman este singurul personaj de fictiune nominalizat vreodata la Oscar :) ... Nu pentru rolul din Adaptation, ci pentru... scenografie.

8/10

2 comments:

Dan Burcea said...

finalul "ingrozitor de prost" este cireasa de pe tort, este ce m-a excitat cel mai mult. Filmul trece de la drama pshihologica la thriller ca sa sfarseasca apoteotic ca film de actiune gen Die Hard. :)) Totul in functie de cum autorul/personaj principal isi schimba parearea despre cum ar trebui sa fie filmul.
btw care crezi ca e "adevaratul" autor, dintre cei doi frati gemeni? sau care e fratele "real"?

zeeny said...

Nu mi s-a parut cireasa de pe tort, mai degraba bomboana pe coliva :P

Avand in vedere ca cei doi gemeni pot fi considerati split personalities ale aceluiasi om, odata disparut unul, e intr-adevar destul de natural ca celalalt sa ii asimileze personalitatea, dar speram la un twist ceva mai putin comercial decat riding into the sunset, woohoo, she loves me too.

Ma rog, poate tocmai asta e pitch-ul si nu l-am digerat eu. Mie imi place mai degraba the psychological mambo jumbo, decat die hard camp shit :)