Pentru ca tot vorbeam acum cateva zile de Houellebecq, mi-a zburat imediat gandul la Beigbeder, pe care il clasez in acelasi regn literar si pe care il consum cu aceeasi placere dulce-amara si greata existentiala.Si am revazut 99 Francs, pe care am avut placerea sa-l inghit pe nemestecate la avanpremiera de dupa lansarea in Ro. a romanului Au secours pardon, in 2007.
Imho e una din cele mai reusite parodii, comedii negre, tragicomedii si filme frantuzesti din mileniul asta. Regizorul Jan Kounen a avut pe mana un material pe care l-a exploatat la un potential excelent. Pe langa meritele personajului lui Beigbeder, scarbosul si infatuatul Octave, publicitar si fash-cist extraordinaire, jucat cu mare nonsalanta de Jean Dujardin, filmul e facut dupa toate regulile artei jocului cinematografic.
Umor negru, ironie, reality shifts, filmari psihedelice, animatii, clisee groaznice, discutii cu publicul prin al patrulea zid, includerea subtila a unui joker in persoana autorului insusi, culminand cu finalul dublu, distopic si utopic. Octave moare, dar nu se preda. Urmeaza Au secours, pardon?
Un film comercial de nota 10.
P.S. Rin Tin Tin, vreau cartea inapoi :)
Posts
3 comments:
Draga madam Z, cartea era "Dragostea dureaza 3 ani". 99 Francs mi-am cumparat-o eu insumi.
Lasa-ma sa scotocesc colturile barlogului, si-ti zic daca am gasit-o :)
PS: Nu e cel mai bun film frantuzesc al mileniului nici pe departe, e nedrept sa spui asta (vezi Les voleurs, etc.) dar e un film simpatic. Un film simpatic dupa o carte destul de superficiala.
Am zis "unul dintre cele mai bune", si asta in contextul comediilor. Eu folosesc topuri, nu superlative absolute :)
Desi sunt dispusa sa tin stacheta, dramele frantuzesti sunt... mh.
Si asta ma lasa cu intrebarea... unde e cartea mea?
Post a Comment