Feb 8, 2009

Vals im Bashir (2008)

Nu prea imi plac filmele de razboi, dar Vals cu Bashir a fost atat de premiat anul trecut, incat... l-am vazut.

Filmul, nominalizat la Oscar la sectiunea Cel mai bun film strain, e un documentar animat israelian despre masacrul din taberele de refugiati Sabra si Shatila, unde un numar inca neidentificat de civili palestinieni (intre 300 si 3000) au fost impuscati de milita falangista in '82, in timpul invaziei Libanului de catre Israel, dupa asasinarea lui Gemayel Bashir, viitor presedinte al Libanului.

Filmul este interzis in tarile arabe, in Liban l-au vazut recent, in cerc restrans, doar cateva sute de oficiali, istorici si critici de film.

Personajele sunt reale, chiar si numele veteranilor de razboi au fost pastrate. Regizorul, Ari Folman, fost combatant in razboiul din '82, se foloseste de pretextul unui cosmar pentru a recupera amintiri blocate 20 de ani in urma.

Esti pacalit de faptul ca e un desen animat, dar in realitate e un reportaj putin romantat (pretextul viselor, al psihologului, al cautarilor fostilor camarazi de razboi pentru marturii)
despre un moment istoric si militar controversat.

Nu primim un raspuns. Nu stim daca israelienii au permis cu buna stiinta masacrul palestinienilor de catre libanezi. Primim la sfarsit, fara vreo tranzitie prea maiastra intre desen si viata, filmari reale din taberele respective dupa masacru.

Nu prea ii pot recunoaste calitatile documentare (si - sincer - m-a plictisit), dar ceea ce este admirabil e ceea ce criticii au numit "inventarea unui nou limbaj cinematografic", melanjul de animatie, documentaristica, film artistic, psihologia amintirilor, razboi, istorie.

L-a mai vazut cineva? Cum vi s-a parut?

3 comments:

Anda said...

Chiar azi noapte l-am vazut, si trebuie sa recunosc ca la 5 dimineata vezi altfel lucrurile, dar m-am incapatanat sa-l urmaresc pana la capat. Am revazut ultimele 25 de min dupa putin somn. Mi s-a parut ok, dar daca nu ai afinitate pentru documenare sau filme despre razboi poate parea putin plictisitor. Animatia a fost speciala, si mi-a amintit de Waking life (care tot rotoscoped a fost). All in all, nu-mi pare rau ca l-am privit, dar nu m-a impresionat.

richie said...

si eu l-am vazut acum vreo 10 zile si mi s-a parut foarte bun. Poate ca e un pic plictisitor din cauza ritmului foarte linistit in care curge, dar cred ca asta a fost intentia, de a sugera detasarea auto-impusa de un event care a provocat traume la nivel psihologic.
Si vreau sa precizez, mai mult pt Anda ca a adus vb de Waking Life (un film absolut halucinant) ca rotoscopia de care spune e altceva: inseamna filmarea cu actori reali si apoi colorarea peliculei pentru a da aspect de animatie (A scanner darkly e cel mai reusit exemplu). Waltz with Bashir e "altceva". Tehnica a fost creata special pentru el. De fapt scrie pe wiki tot ce trebuie stiut. :)

Liviu Drugă said...

Bun filmul, educativ, antrenant, interesanta tehnica folosita si cu o regie excelenta!